TOMISTHECAT.RO – BLOG TOMIS THE CAT
TOT CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE… TOT CE FACI PENTRU ALȚII… RĂMÂNE!

Iun
19

POPORUL ROMAN CRESTIN ESTE IMPOTRIVA LEGALIZARII PACATULUI

Validarea de către Camera Deputaților, pe 9 mai 2017, a amendamentului constituțional de protejare a căsătoriei naturale în Articolul 48 din Constituție, a făcut valuri în Europa și America de Nord. În cele 30 de zile care s-au scurs de atunci, reacțiile presei interne și externe au fost numeroase, unele pozitive, dar majoritatea negative. Începem, de fapt, să fim contactați și de ziariști ai unor ziare de largă circulație din Occident care vor să scrie despre amendament și despre cei care îl promovează. E de înțeles. Subiectul e de actualitate și suscită mult interes. Între timp, Parlamentul European a luat și el notă de posibilitatea tot mai reală că probabil, românilor li se va îngădui să voteze căsătoria naturală prin referendum chiar anul acesta. Iar dacă referendumul va trece, și nădăjduim să treacă, el va complica lucrurile în Europa și chiar la nivel mondial. Marșul spre europenizarea ori globalizarea căsătoriilor homosexuale va încetini ori va fi stopat, chiar dacă pentru o vreme. Miza e mare, iar dușmanii noștri din străinătate o înteleg chiar mai bine decât cetățenii de rând ai României. Agresivitatea cu care se scrie, atât în Romania cât și în afara ei, privind amendamentul, dovedește concret că realmente ne confruntăm cu începutul unui război psihologic împotriva României, a clasei politice din România, și a tuturor cetățenilor țării care doresc binele familiei și protejarea căsătoriei naturale.

PARLAMENTUL EUROPEAN

În martie, anul curent, v-am informat că la sfârșitul lui februarie, 38 de congressmeni americani, toți democrați, au remis o notă, Guvernului României, liderilor Parlamentului și liderilor partidelor politice din România, cerând ca ei să blocheze proiectul. Presiunile Ambasadorului american de la București, domnul Klem, sunt și ele deja bine cunoscute. Ceea ce presa din România însă nu mentionează, este că domnul Klem își pierde prietenii de la Washington, iar Administrația Trump îi este ostilă. Din nefericire, rechemarea domnului Klem va lua ceva efort și timp, deoarece dânsul e diplomat de carieră și din acest motiv e mai greu de demis din funcție decât alți diplomați cu rang inferior.

Pe 17 mai 2017, un grup de 28 de membri ai Parlamentului European au lansat și ei o Scrisoare Deschisă adresată Guvernului Romaniei și liderilor politici din România, cerând, la fel ca și colegii lor democrați americani, „să nu sprijine referendumul pentru definirea familiei”.

Scrisoarea Deschisă e semnată de unii dintre cei mai extremiști europarlamentari. Unele nume ne sunt deja foarte bine cunoscute după rezoluțiile care le-au propus de-a lungul anilor și asupra cărora v-am informat la vremea potrivită: Ulrike Lunacek, Maria Noichl și Sophie in ‘t Velt. Scrisoarea are un ton agresiv și ireverent la adresa României și a românilor, acuzându-ne pe toți de discriminare, incitare la violență împotriva homosexualilor, că nu suntem în pas cu valorile europene și că încercăm să impunem în România o definiție a familiei și căsătoriei care nu e în pas cu lumea post-moderna și care vatămă „minoritățile sexuale”.

Pe 29 mai 2017, Asociația Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului („AEDH”) a făcut la fel. A emis un Comunicat de presă care critică foarte aspru România și Europa de Est pentru pozițiile lor pro-familie.

Obiectul principal al atacurilor virulente din comunicatul de presă e România și noi, cei 3 milioane de cetățeni responsabili care am semnat pentru amendamentul constituțional. Spre deosebire de Scrisoarea Deschisă a celor 28 de europarlamentari, însă, comunicatul AEDH e mult mai vitriolic și, am îndrăzni să spunem, nesimțit. Cei 3 milioane de semnatari sunt numiți, în grup, „ultraconservatori”, „militanți religioși”, „incitatori la ură”, care n-au nimic mai bun de făcut cu timpul lor decât să incite la ură întreaga populație a țării impotriva femeilor, a homosexualilor și împotriva tuturor celorlalți cetățeni ai României care sprijină drepturile civile și politice. Și asta ca și când cei 3 milioane de semnatari care își exercită drepturile constituționale, politice și civile nu sprijină drepturile civile ori politice. Ba mai mult, comunicatul AEDH afirmă că, datorită celor 3 milioane de semnături și a amendamentului cerut de ei, Europa e la o încrucișare de drumuri. Adică, miza e mare: fie că cei 3 milioane de semnatari și amendamentul vor duce Europa în urmă și chiar vor distruge „proiectul european,” fie că restul Europei se va ralia împotriva acestor români „înguști la minte” să-și salveze civilizația. Redăm cuvintele exacte ale comunicatului: „The AEDH calls on the European institutions to question the political actors in Romania and the region regarding their democratic commitments. The AEDH considers that the European project is at crossroads and that we must reaffirm the commitment to its vitality and foundations, to democracy, solidarity and human rights”. („AEDH solicită instituțiilor europene să tragă la răspundere factorii politici din România și din regiune, privind loialitatea lor față de democrație. AEDH consideră că proiectul european se află la o încrucișare de drumuri și că e nevoie să reafirmăm loialitatea față de vitalitatea și fundațiile lui, față de democrație, solidaritate și drepturile omului”)

FRONTUL MEDIATIC INTERN ANTI-FAMILIE

Frontul mediatic intern ne este cunoscut tuturor. Nu trece o zi fără ca ceva să nu fie menționat în presă, dezbateri televizate ori bloguri sau care să nu discute Coaliția pentru Familie și amendamentul constituțional. Majoritatea comentariilor ne sunt ostile. Curios, comentatorii vorbesc despre noi, dar nu cu noi. Împărtășesc comentarii ieftine, puerile, baliverne, fac afirmații doar de dragul de a face afirmații, scriu fără a fi în temă. Pe scurt, își expun ignoranța în publicațiile de largă circulație ale României, privind subiectul căsătoriei, familiei, de ce proiectul acesta a pornit și care sunt obiectivele lui adevărate. Atacurile la adresa Bisericii, a cultelor religioase, și, în special, a Bisericii Ortodoxe Române, sunt frecvente și virulente. Atacuri similare sunt făcute și la adresa persoanelor mai cunoscute care sunt asociate ori atașate, proiectului constituțional. Spicuirea presei ne indică faptul că în capul publicațiilor ostile proiectului constituțional se află ziarele de mare circulație

E practic imposibil să citești în aceste ziare, începând din anul acesta, ceva pozitiv la adresa Coaliției pentru Familie și a amendamentului. Se pare că principiul imparțialității presei nu se aplică celor 3 milioane de semnatari ori la mișcarea pentru viață ori pro-familie. Dăm câteva exemple.

Pe 31 mai 2017, domnul Cătălin Prisăcariu a publicat comentariul „Coaliția pentru famiglie | Opinie” în România Liberă. Un comentariu de jumătate de pagină. Scurt, pentru că autorul dovedește că nu se pricepe la subiect decât să critice 3 milioane de cetățeni responsabili. El dă două motive pentru care e împotriva amendamentului. El numește proiectul pro-familie un „populism inutil”. Aici, comentatorul împrumută o idee ieftină din presa occidentală: tot ce cetățenii Europei demarează spre binele lor, e numit, denigrant, „populism.” El pune această etichetă pe întreaga mișcare pro-familie și pro-viață din România care, după cum se vede, are peste 3 milioane de fani. Mai mulți decât are Romania Liberă ori domnul Prisăcariu. Aici, domnul Prisăcariu și cei care gândesc ca el, își dovedesc ignoranța. Proiectul constituțional aprobat de Camera Deputaților pe 9 mai 2017 a început în 2006, acum 11 ani, când în Europa încă nici nu se vântura noțiunea de „populism”, așa cum e la modă astăzi în presa noastră și în cea occidentală.

Domnul Prisăcariu și cei care gândesc ca el, dovedesc chiar și mai multă ignoranță când vorbesc despre familia naturală ca despre o instituție ostilă, copiilor și femeilor. E evident că nici domnul Prisăcariu, nici comentatorii care scriu ca el, nu citesc literatura de specialitate. Cel puțin de 2 sau 3 ori pe an, AFR a dedicat ediții săptămânale speciale, ultimelor studii sociologice care dovedesc FĂRĂ ÎNDOIALĂ toxicitatea căsătoriilor homosexuale. Ele sunt nocive în primul rând pentru copiii care sunt forțați să trăiască în ele, cât și pentru parteneri. Doar luna trecută am comentat privind cartea lui Messinger, un autor care simpatizează cu mișcarea homosexuală, în care el discută flagelul violenței domestice la homosexuali, cu mult mai ridicat ca în familiile naturale unde există compatibilitate între parteneri.

Încercăm din nou astăzi. Le oferim comentatorilor presei din România care scriu despre proiectul constituțional, cartea „No Differences? How Children in Same-Sex Households Fare? – Studies from Social Sciences” („Nicio diferență? Cât de bine trăiesc copiii din căminele cu parteneri de același sex?”)

Această carte a fost publicată în 2014 de Witherspoon Institute, vezi link

Ar fi util, în spiritul informării publicului larg din România, ca ziarele și comentatorii să citeze și aceste studii și date statistice.

Domnul Prisăcariu dă încă un motiv pentru care se împotrivește amendamentului: a devenit un act politic. Demersurile Coaliției, zice el, „sunt politizate cu foarte mult succes”. „Pericolul inventat de Coaliție, adaugă el, este, pur și simplu, o manipulare politică de manual”. Ne întrebăm, când citim astfel de afirmații ieftine, dacă comentatorii își dau seama ce zic. Căci vorbesc fără a fi în temă. Coaliția, zice dânsul, a „inventat” un „pericol”.

Dacă comentatorii ar studia Constituția României, așa cum au studiat-o juriștii care sprijină Coaliția pentru Familie, ar înțelege că în România, o inițiativă constituțională cetățenească nu poate merge înainte fără avizul Parlamentului. În acest sens, AFR vă recomandă articolul doamnei avocat Ana Corina Săcrieru. Și asta spre deosebire de inițiativele constituționale din alte țări. Constituția României este foarte rigidă în acest sens și face aproape imposibilă revizuirea Constituției prin inițiativa legislativă cetățenească. În majoritatea țărilor lumii, guvernele au obligația să supună la referendum, ipso facto, un proiect constituțional inițiat de cetățeni dacă el împlinește condiții minime:
(1) un număr de semnături minime valabile; și (2) avizul favorabil al Curții Constituționale din țara respectivă. România, însă, este o excepție anti-democrație. Pe lângă cei doi factori întâlniți în toată lumea, România cere ca oricare amendament să fie aprobat, în plus, și de ambele Camere ale Parlamentului cu o majoritate covârșitoare de voturi. Dacă domnul Prisăcariu ar fi comentat asupra proiectului constituțional din această perspectivă, am fi fost de acord cu dânsul și ar fi meritat aplauzele noastre. Politizarea revizuirii Constituției prin inițiativa cetățenească poate fi ușor remediată prin eliminarea din Constituție a articolelor care alocă Parlamentului un rol în inițiativele cetățenești de revizuire a Constituției.

REVOLUȚIA SEXUALĂ SCINDEAZĂ USR

Revoluția sexuală scindează peste tot unde ea este instituționalizată. A divizat chiar și Biserica, în special bisericile occidentale. Biserica Anglicană e și ea pe pragul de a fi divizată, la fel ca Biserica Episcopală din America. Revoluția sexuală a divizat politica americană, democrații având în platforma lor, căsătoriile homosexuale și avortul, pe când republicanii, căsătoria naturală și dreptul la viață al copiilor nenăscuți.

Mai devreme, anul acesta, s-a produs și în România, prima fracturare politică cauzată de revoluția sexuală, când PNL era pe cale să se scindeze din cauza amendamentului constituțional. Rămâne de văzut ce se va întâmpla la congresul PNL din vară. Iar pe 31 mai 2017, după cum se știe deja, Biroul Național a Uniunii Salvați România, a votat, cu 11 la 8 și 2 abțineri, ca USR să se opună, în mod oficial, amendamentului de revizuire a articolului 48 din Constituție. În urma acestui act, pe care noi îl socotim negândit, domnul Nicușor Dan a demisionat din funcția de Președinte al USR, cât și ca membru al partidului. Domnul Dan și-a afirmat poziția în favoarea amendamentului constituțional și îi apreciem integritatea morală. Privind USR, repetăm astăzi ce am mai scris cu câteva săptămâni în urmă: acest partid „Uniunea Salvați România” (USR) nu-și are rădăcinile înfipte în tradiția românească, credința creștină, ori valorile tradiționale, ori moral creștine. E un partid de stânga, plămădit după chipul și asemănarea partidelor seculare de stânga occidentale. Înțelegem că USR începe să-și poziționeze candidați pentru alegeri la nivel local în diferite orașe și municipii din România. Sugerăm întregii mișcări pro-familie și pro-viață din România, și tuturor celor 3 milioane de cetățeni care au semnat pentru inițiativa cetățenească să NU voteze candidații USR la aceste alegeri, ori la alegerile viitoare.

DESPRE ATITUDINEA LUI ANDREI PLEȘU

Ne apropiem acum de un subiect mai delicat – mișcarea intelectuală conservatoare din România și absența ei mai totală din proiectul constituțional. Intelectualii conservatori din România au dovedit timiditate privind articolul 48. Doar după 9 mai 2017 am început să dibuim ici și colo câțiva intelectuali conservatori care fac afirmații, încă timide, în sprijinul revizuirii Constituției. Câtă vreme mișcarea autentic conservatoare din România, adică pro-viață și pro-familie, din 2006 până în 2017, a muncit din greu să asigure protejarea căsătoriei în Constituție, EI AU TĂCUT CHITIC! E greu de găsit comentarii, ori afirmații publice venite din partea intelectualilor conservatori din România dinainte de 2017 în sprijinul protejării căsătoriei în Constituție, ori în apărarea Bisericii ori a persoanelor care au muncit de ani de zile, și continuă să muncească, zi si noapte, la acest proiect. Acești intelectuali nu pot fi numiți decât OPORTUNIȘTI.

Ceea ce aduce în discuție comentariul lui Andrei Pleșu făcut în ultima săptămână a lunii mai la emisiunea Cooltura. Conform ActiveNews, dânsul sprijină din plin căsătoria naturală, dar e de acord și cu „parteneriatul civil”.

„Sunt de acord cu parteneriatul civil. Este vorba de soluții de viață pragmatică. Oamenii se îmbolnăvesc, mor… E o diferență între căsătorie și parteneriat civil”. (Andrei Pleșu)

Dacă ar fi așa cum zice domnul Pleșu ar fi bine. Dar din nefericire, nu e așa. Intelectualii nu sunt juriști, nici nu gândesc cum gândesc juriștii ori judecătorii, mai ales cei de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Intelectualii care gândesc ca domnul Pleșu, bine intenționați, dovedesc și ei că nu sunt în temă. Ei ignoră toxicitatea parteneriatelor civile pentru copii și parteneri, și faptul că subminează demnitatea și integritatea căsătoriei naturale ca instituție în societate. Motivul principal pentru care poziția domnului Pleșu e greșită (suntem convinși că nici el, nici intelectualii care sunt de acord cu el nu-l știu) este că, după Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a deciziilor decretate deja de mai multe ori, țările care instituie parteneriatele civile pentru homosexuali, trebuie să le echivaleze cu căsătoria naturală între persoane de sex opus. Cu alte cuvinte, statul nu poate diferenția ori discrimina între familia naturală și parteneriatele homosexuale. Toate drepturile și beneficiile acordate de către stat, căsătoriei naturale și familiei naturale, trebuie conferite și parteneriatelor homosexuale. Ceea ce înseamnă, în final și la nivel practic, că toată truda celor 3 milioane de semnatari, va fi în zadar.

CE TREBUIE SĂ FACEM NOI?!?

Ce trebuie să facem noi? Să stăm liniștiți! Dar nu nepăsători! Să ne rugăm!
Să stăm la cârmă! Perseverenți, determinați, convinși că ceea ce facem e bine pentru noi și copiii noștri, pentru viitorul lor și pentru viitorul României.
Și chiar pentru viitorul Europei
. România s-a născut în familia și căsătoria naturală. Fără ele, România nu ar exista azi și fără ele, România nu va mai exista mâine. Severa criză demografică și emigrarea masivă a românilor în străinătate cu care ne confruntăm, nu ne permit să ne jucăm cu căsătoria naturală ca instituție. Nu e vremea să experimentăm cu instituții sociale paralele care vatămă copiii și șubrezesc familia. Europa Occidentală a făcut-o și continuă să o facă. Consecințele sunt evidente peste tot și nu sunt bune. Dimpotrivă, familia și căsătoria naturală trebuie sprijinite și întărite.
Vă încurajăm să rămâneți convinși că semnăturile voastre nu au fost date în zadar ci pentru o cauză bună. Căci într-o bună zi, istoria ne va cere socoteală pentru pozițiile pe care le-am avut în vremurile acestea de care depinde chiar supraviețuirea noastră ca națiune.

SURSA:

http://coalitiapentrufamilie.ro/

http://tomisthecat.ro/2017/05/09/casatoria-este-uniunea-dintre-un-barbat-si-o-femeie-propunerea-coalitiei-pentru-familie-a-fost-adoptata-de-camera-deputatilor/

Iun
11

AVOCAT ANA CORINA SACRIERU

A trata subiectul ca „redefinirea familiei” în condițiile în care NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.

Este adevărat că românii au voluptatea interpretărilor juridice. Ultimii ani ne-au lăsat să credem că nu există familie fără Constituție în casă și fără propriul mod susținut de a interpreta diversele ei dispoziții, funcție de momentul fierbinte al zilei.

Recenta adoptare în Camera Deputaților a proiectului de Lege privind modificarea articolului 48 alineatul 1 din Constituție în sensul copierii în actul constituțional a definiției căsătoriei deja existente de câțiva ani în Codul civil,
a provocat o nouă dezbatere juridică pe tema obiectului acestei revizuiri.

Însă, dacă urmările manipulării termenilor nu ar fi dramatice în conștiința românilor, s-ar putea desigur spune că este doar o altă dezbatere spumoasă, un nou prilej de nesfârșite interpretări juridice la care toată lumea se pricepe. Situația este însă tristă cu atât mai mult cu cât, inclusiv în mediul juridic, regăsim urmele acestei manipulări mediatice.

În ce constă manipularea?

Nu definiția familiei face obiectul acestei revizuiri, ci CĂSĂTORIA.
Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți” iar potrivit disp. art. 259 alin. 1 Cod Civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie”.

FAMILIA MONOPARENTALA DUPA REVIZUIREA ARTICOLULUI 48 ALINEATUL 1 DIN CONSTITUTIA ROMANIEI

În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție, inițiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constituțional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016. În considerentele acestei Decizii – obligatorii de altfel, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 – „prin înlocuirea sintagmei „între soți” cu „un bărbat și o femeie”, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”. Și continuă Curtea Constituțională – îndrăznim să spunem uimiți – aproape inutil pentru aceia care se indignează față de recenta adoptare în Camera Deputaților fără să fi citit în prealabil această decizie a Curții Constituționale prin care a fost avizată propunerea legislativă ce face obiectul acestei inițiative cetățenești
„în anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepțiunea sa tradițională de uniune între un bărbat și o femeie”.

Unde, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de redefinire a familiei?!?

Și atunci ne întrebăm UNDE, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de „redefinire a familiei”? O elementară rigoare de logică juridică exclude aprioric recursul la noțiunea de familie doar pentru că art. 48 alin.1 începe cu acest termen.

Aceasta pentru că obiectul proiectului de Lege nu este definirea familiei ci definirea constituțională a căsătoriei nici măcar în sensul unei redefiniri a ei, ci la modul cel mai simplist, de copiere a unei definiții existente deja de doi ani în Codul Civil al României.

Nu este nevoie să fii jurist să observi că teza finală a art. 48 alin 1 din Constituție, respectiv aceea care trimite la familie ca raport juridic izvorât din calitatea de părinte, nu face obiectul revizuirii. La fel cum nu fac obiectul acestei revizuiri nici dispozițiile art. 48 alin. 3 din Constituție, respectiv acelea care consacră drepturile tuturor copiilor – indiferent dacă sunt crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de orice altă rude având astfel de drepturi – ca fiind egale cu cele dintr-o familie compusă din mamă și tată și în egală măsură ocrotite. În mod similar și tot în interesul copiilor este consacrată legislativ și ocrotirea părintelui singular care crește și îngrijește copii.

Mai mult decât atât, dacă lecturăm doctrina la nivelul ei de bază, respectiv acela de comentarii la noul Cod Civil, în speță Noul Cod Civil comentat, constatăm că orice dezbatere juridică este aproape jenantă față de precizarea expresă că în România „caracterul heterosexual al căsătoriei este de ordine publică”.

De aceea afirmăm că a trata subiectul zilei sub denumirea „redefinirea familiei” în condițiile în care nu familia face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.

Este însă a noastră, a profesioniștilor în drept, obligația să respectăm acuratețea normelor juridice, a interpretărilor constituționale dispuse prin Decizia 580/2016 a Curții Constituționale, a interpretărilor fundamentale de natură doctrinară dar și a practicii CEDO care a prevăzut în mod constant diferențele de nuanță dintre FAMILIE și CĂSĂTORIE precum și faptul că reglementarea căsătoriei, la nivel național, trebuie, pe de o parte, să urmeze tradițiile, obiceiurile și civilizația acelui stat (în fond, exact considerentul de interpretare dat de Curtea Constituțională atunci când analizează sintagma „între soți” edictată în 1991), iar pe de altă parte, să aparțină domeniului intern de reglementare în baza suveranității, a marjei de apreciere a statelor și a competenței naționale.

În încheiere, pentru a rămâne în același registru constituțional, propunem drept soluție de stingere a nesfârșitelor dezbateri – inutile raportat la caracterul simplist al copierii unei definiții – recursul la solidaritatea statuată de dispozițiile art. 4 din Constituție. În fond, pentru limpezirea juridică și socială a acestei chestiuni, tocmai solidaritatea prezenței la Referendum – expresie directă a suveranității poporului – va revela caracterul esențial al ocrotirii instituției căsătoriei în România.

SURSA:

http://avocatsacrieruana.ro/2017/05/14/manipularea-redefinirea-familiei/

http://www.monitorulvn.ro/articole/ana-corina-sacrieru-avocatura-este-un-prilej-continuu-de-a-fi-sincer-cu-tine-insu-i_2_144361.html

Iun
02

FAMILIA CRESTINA TRADITIONALA NORMALA

Trăim într-o lume în care totul este dat peste cap, tot ce am învățat de generații, tot ce știam că este frumos, sănătos, corect și normal. Se încearcă pe toate căile posibile, relativizarea și chiar anihilarea completă a valorilor morale și principiilor fundamentale creștine care ne-au ținut în viață peste secole și ne-au ajutat să rezistăm și să ne păstrăm identitatea și unitatea națională. Cu mici excepții, Europa postcreștină este cuprinsă de un întuneric spiritual de nepătruns, de materialism/raționalism/nihilism. Ateismul atacă mai mult ca niciodată și mutilează mințile oamenilor și în special ale tinerilor și adolescenților, explicația fiind „educația” oferită generos de sistemul globalist stângist neomarxist. În acest context, nu putem sta cu brațele încrucișate și trebuie să acționăm prin orice metode, prin orice instrumente și prin orice mijloace pe care le avem la dispoziție. A sta și a privi de pe margine este un gest sinucigaș, e ca și când îți tai singur creanga de sub picioare sau ca și când îți sapi singur groapa. Este un act de maximă responsabilitate și o datorie supremă pe care o avem față de Domnul, ca fiecare dintre noi care zicem că suntem creștini, SĂ PROMOVĂM VALORILE MORALE ȘI PRINCIPIILE FUNDAMENTALE CREȘTINE și prin acest blog evanghelic mă străduiesc și eu să ating acest obiectiv. Tocmai de aceea, îi invit pe toți românii să vizioneze o emisiune excepțională pe care n-au voie să o rateze. Se cuvine să-i mulțumim din toată inima, domnului Radu Moraru de la postul de televiziune „NAȘUL TV” pentru că a înțeles importanța și valoarea deosebită a familiei tradiționale și a valorilor și principiilor morale fundamentale creștine, într-un context în care aproape toate posturile de televiziune românești sunt preocupate mai mult de rating decât de cele mai serioase și importante teme care frământă societatea românească. Să urmărim împreună această emisiune excepțională realizată de Radu Moraru care i-a avut ca invitați pe domnii Mihai Gheorghiu, Cristian Ionescu și Cătălin Vasile. Vă asigur că merită să faceți un mic efort ca să vizionați această emisiune. Recomandați și trimiteți această pagină web, tuturor prietenilor dvs! Vă doresc din toată inima o vizionare plăcută!

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Mai
31

POPORUL ROMAN CRESTIN ESTE IMPOTRIVA LEGALIZARII PACATULUI

„Despre modificarea constituțională în ceea ce privește referirea la alcătuirea familiei, suntem în fața unei situații inedite. O acțiune de strângere a unui număr impresionant de semnături, care relevă o anumită atitudine și o anumită tendință în societate. Este societatea românească astăzi mai dispusă să revină la modelele tradiționale de funcționare a ei? Se pare că există un sprijin consistent în acest sens și noi ca oameni politici nu putem totuși să neglijăm acest lucru, în paralel cu ceea ce înseamnă nevoia asigurării libertății fiecărui individ de a-și alege modul în care își construiește viața și drumul în viață.

Deci, pentru mine ca liberal, vreau să mă înțelegeți că, fără să pot să desconsider opinia unui număr important al cetățenilor noștri, am în vedere și această necesitate de a acorda libertate fiecăruia de a-și alege calea de urmat în viață, dar, în același timp, este și o obligație politică, și una legală, și constituțională, de a consulta cetățenii și, în urma consultării prin referendum, să știm exact ce avem de făcut. Acesta va fi, dacă vreți, parcursul pe care îl vom urmări și este cel mai probabil ca în toamna acestui an să fie întrunite condițiile necesare din punct de vedere legal pentru organizarea referendumului.”

(Călin Popescu Tăriceanu – Președintele Senatului României)

SURSA:

https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/31/alerta-anunt-interviu-cu-presedintele-senatului-calin-popescu-tariceanu-17-26-47

CITEȘTE ȘI APELUL PASTORULUI VIOREL IUGA (PREȘEDINTELE UNIUNII BISERICILOR CREȘTINE BAPTISTE ȘI AL ALIANȚEI EVANGHELICE DIN ROMÂNIA) CĂTRE POLITICIENII ROMÂNI:

http://tomisthecat.ro/2017/04/20/viorel-iuga-apel-catre-presedintele-iohannis-si-politicieni-cu-privire-la-tergiversarea-organizarii-referendumului-pentru-definirea-clara-a-familiei-si-casatoriei-in-constitutia-romaniei/

Mai
23

ROMANIA - AI NEVOIE DE DUMNEZEU

În ultimele săptămâni, am primit din partea cititorilor noștri un număr mare de comentarii privind subiectele discutate de noi în ultimele luni, în special declinul Europei, fragmentarea Uniunii Europene și islamizarea Europei. Majoritatea comentariilor au accentuat situația precară a României, tendința spre pierderea identității naționale, globalizarea și efectele ei asupra limbii, civilizației și identității latine a românilor, și ingrijorările cetățenilor țării față de indiferența factorilor politici privind remedierea acestor realități neplăcute cu care ne confruntăm și care se intensifică de la zi la zi. Comentariile cititorilor noștri sunt, fără îndoială, de actualitate și în întregime corecte. Împărtășim și noi îngrijorările lor și ale tuturor cetățenilor țării dar ne gândim și la factorii care ar putea remedia situația precară în care ne aflăm la acest început de Mileniu III. Nu ne este indiferent dacă de-acum într-o mie de ani se va mai vorbi românește pe planetă, ori, o spunem cu îngrijorare, într-o sută de ani. O sută, pentru că, după datele statistice publicate de ONU cu câțiva ani în urmă, privind viitorul demografic al țărilor lumii, e foarte posibil ca în 2080 ceasul biologic al României să înceteze să mai bată. Într-adevăr, cea mai acută problemă cu care se confruntă România la ora actuală este cea demografică – declinul ei demografic fără precedent. După Primul Război Mondial ne-am revenit. La fel, după al Doilea Război Mondial, când sute de mii de tineri bărbați români în floarea vârstei au murit onorabil pentru a întregi țara. Dar după măcelul continuu care ni-l săvârșim noi înșine prin avort, șansele de a ne mai reveni demografic devin tot mai mici, mai ales, având în vedere că uciderea copiilor nu are în vedere un scop nobil. Singura speranță este ca românii să înceteze să-și mai avorteze copiii și să îmbrățișeze o cultură a vieții.

România și Japonia – aceeași dilemă

Toți am citit cu oroare zilele trecute vestea că în anul 2016 mai mulți copii români s-au născut în afara României decât înlăuntrul granițelor. Cine ar fi putut anticipa acest dezastru demografic? De la naștere, acești copii sau majoritatea dintre ei, au cetățenie dublă, ceea ce înseamnă că vor locui permanent în alte țări decât cea de origine. România îmbătrânește și tot mai puțini copii se nasc înlăuntrul granițelor ei. Începem să ne asemănăm tot mai mult Japoniei, gigantul Orientului care e pe o pantă demografică ireversibilă și ale cărei virilitate și vitalitate biologică și economică sunt și ele, în consecință, în declin ireversibil. Conform unor date statistice publicate în Japan Times la începutul lunii, la 1 aprilie 2017 Japonia avea doar 15,7 milioane de copii sub vârsta de 14 ani, cu 170000 mai puțin ca în 2016. Japonia a început să documenteze raportul între grupele de vârstă în 1950, iar numărul copiilor japonezi a continuat să scadă în fiecare an, consecutiv, în ultimii 36 de ani. Procentul copiilor sub 14 ani în Japonia a ajuns la 12,4% din întreaga populație, cel mai mic procent din ultimii 43 de ani. În 1997, pentru prima dată în istoria Japoniei, numărul persoanelor de peste 65 de ani a întrecut numărul persoanelor de până la 14 ani, iar numărul celor dintâi continuă să crească de la an la an în detrimentul numărului copiilor sub 14 ani. Se anticipează că până în 2053 populația Japoniei va scădea sub 100 de milioane, iar până în 2065 va ajunge la 88 de milioane.

Împărtășește România aceeași soartă cu a Japoniei? Ori cu a Germaniei, unde doar 13,2% din populația țării e sub 14 ani? E greu de spus, dar tendințele actuale tind să ne convingă că și noi, românii, ne îndreptăm în aceeași direcție. Pentru că un lucru e clar: experiența umană denotă că țările lumii nu se golesc de locuitori. Locuitorii lor se înlocuiesc și civilizațiile se succed unele pe altele. Când o națiune își pierde vitalitatea biologică ori dorința de a se perpetua biologic, dispariția acelei națiuni e practic inevitabilă.

Ideologii și practici destructive

Din nefericire, trăim într-o epocă și într-un continent în care tot felul de ideologii anti-umane și anti-viață se proliferează de la zi la zi și se extind în mințile oamenilor extrem de rapid. Europa veacului trecut a dat naștere acestor ideologii toxice care de atunci au făcut înconjurul pământului și sunt promovate de europeni și, într-o oarecare măsură, de America de Nord, în special Canada. Avortul, eutanasia, suicidul, infanticidul, disprețul față de femeile ori familiile care nasc mulți copii, ideologia modificărilor climaterice, suprapopularea planetei, controlul populației, noțiunea că sunt prea multe guri de hrănit și că ceva trebuie făcut – toate aceste ideologii fac ravagii în mințile occidentalilor și efectele lor se văd sub ochii noștri. Zilnic.

Cu câțiva ani în urmă, presa britanică îl atacase pe Beckham, vedeta fotbalului britanic, pentru că el și soția lui au adus pe lume mulți copii. Mințile intoxicate ale intelectualilor și academicienilor occidentali propun măsuri absurde pentru a preveni procrearea umana. Demarată în Australia cu ani în urmă de un profesor universitar din Perth, noțiunea că „fiecare familie nu poate avea mai mult de un singur copil” a devenit la modă în cercurile intelectuale europene. Și tot el și-a modificat teoria recent, afirmând că fiecare familie care vrea mai mult de un copil ar trebui să plătească o taxă specială, pe care el o numește „carbon tax”, adică taxa pentru bioxidul de carbon pe care al doilea copil l-ar cauza pe timpul vieții lui, contribuind astfel, zice profesorul, la distrugerea mediului. După cum se vede, acești „gânditori” caută să impună statului să ia măsuri coercitive pentru prevenirea înmulțirii ființelor umane.

Din nefericire, România e captivă acestor ideologii care străbat continentul nostru de la apus la răsărit și de la miazănoapte la miazăzi. E imposibil să nu ne afecteze, în ciuda atașamentului deosebit al românilor față de tradiție, creștinism, și învățăturile creștine. Și atunci CE-I DE FĂCUT? PROPUNEM CÂTEVA REMEDII:

Familia, familia, familia!!!

Primul și cel mai important remediu pentru rectificarea tuturor problemelor fundamentale cu care se confruntă România (și Europa, adăugăm noi), e familia naturală. Totul începe de la familie și căsătorie. Acestea sunt, de fapt, cuvintele și noțiunea de bază cu care Aristotel își începe eminenta lui carte „Politica”. Familia, formată din atașamentul natural între bărbat și femeie, constituie elementul natural și fundamental pe care întreaga societate e clădită, fie social, economic ori politic. Învățăm multe din „Politica” lui Aristotel privind familia și căsătoria. Printre altele, învățăm că anumite insule și grupuri grecești din vremea lui ori dinaintea lui, au fost depopulate ori au dispărut, tocmai pentru că oamenii au încetat să mai facă copii. Satele au îmbătrânit, pământul a încetat să mai fie cultivat, satele s-au transformat în ruine și au fost ocupate de alte grupuri umane cu o vitalitate biologică și natalitate mai ridicate. Și tot Aristotel, și pe lângă el, Herodot, descriu declinul demografic al Egiptului antic care încetul cu încetul a dus la prăbușirea lui. Herodot, de exemplu, descrie în „Istoria” lui că cu câteva sute de ani înainte de cucerirea Egiptului de europenii mediteraneeni, vitalitatea biologică a egiptenilor a slăbit, multe așezăminte egiptene din Egipt au dispărut și străinii au început să se așeze în țara lor. A fost o epocă a prosperității economice pentru egipteni, o epocă a hedonismului în care familia a intrat în declin, natalitatea a scăzut, egiptenii au abolit pedeapsa cu moartea și au început să disprețuiască serviciul militar. Au apelat la mercenari să le poarte războaiele, și asta explică numărul mare de așezăminte din Egipul antic cu nume grecești. Pe lângă greci, Egiptul a început să fie locuit de evrei, migranți din Nubia, persani și triburi din Peninsula Arabiei.

Familia, familia și familia! Acesta e remediul principal al problemelor cu care ne confruntăm ca țară și civilizație în zilele acestea haotice în care trăim, caracterizate de migrația musulmană masivă din Europa și dezorientarea politică a liderilor unionali. România are nevoie de o cultură a vieții, o cultură a virtuții, o reînnoire a valorilor și a dedicației noastre față de valorile tradiționale și creștine. O reevaluare înspre pozitiv a dedicației noastre față de creștinism și viața de familie și căsnicie. România și neamul românesc s-au născut în familie, în căsătoria creștină, și fără ele nu există și nu va exista Românie ori neam românesc.

Statul român are obligații imediate în acest sens. Articolul 16 din „Declarația Universală a Drepturilor Omului” consfințește rolul extrem de important al familiei în societate ca factor esențial al civilizației și progresului social, politic și economic. El afirmă că începând cu vârsta majoratului, bărbatul și femeia au dreptul să se căsătorească, să formeze o familie, și că familia e unitatea naturală și fundamentală a societății și că are dreptul la protecție și sprijin din partea societății. Statul român pare în întregime indiferent față de familia română. Ideologii lui, împreună cu Domnul Președinte și consilierii lui, refuză să confrunte problema cea mai acută cu care se confruntă România zilelor noastre: declinul familiei, declinul natalității, problema avortului, necesitatea protejării căsătoriei naturale. Ei preferă să-și alinieze vederile și practicile politice cu ale ideologilor vasali Uniunii Europene care promovează o doctrină a morții și autodistrugerii. Și asta nu se vede mai concret ca în tergiversările și indiferența dovedită de Parlament față de proiectul constituțional de protejare a căsătoriei naturale în Articolul 48 din Constituția României. Mai mult chiar, în protestul și mesajele pro-viață ale celor peste 100 de mii de cetățeni ai țării care au descins în străzile României pe 25 martie 2017, cerând autorităților să promoveze o cultură a vieții în România, una care să ne asigure supraviețuirea biologică. Comentariile sarcastice ale unor parlamentari, lideri de partide politice ori consilieri ai Domnului Președinte, privind cultura vieții și mișcarea pro-familie din România, ne dau de gândit și întărește suspiciunea noastră că ei nu sunt de partea noastră ci de partea forțelor destructive care promovează moartea și destrămarea familiei.

Să învățăm și de la alții!

Să nu ne socotim singuri înțelepți! E important ca România și statul să învețe și din experiențele altor țări care nu doresc să piară ori să fie înghițite de monstrul globalizării. Avortul pierde teren în Statele Unite. Motivul principal sunt cele peste o mie de clinici de prevenire a avortului care există în Statele Unite. Toate finanțate din fonduri private, nu din fonduri de stat. Centrele de avort sunt finanțate din fonduri publice (ori au fost până acum o lună sau cam așa ceva, când Administrația Trump a sistat fondurile publice pentru clinicile de avort) ori de companiile gigantice ale Occidentului și de multimiliardarii de tipul lui Bill și Melinda Gates. Dar creștinii americani au contracarat cu măsuri reciproce. La ora actuală, în America sunt mai puțin de 1000 de clinici de avort, dar peste 1000 de clinici care caută să prevină avortul. Numite „crisis pregnancy centers”, aceste centre consiliază tinerele fete însărcinate care se gândesc să-și avorteze copiii nenăscuți. Și în România există astfel de clinici pro-vita, dar puține, din motive financiare. Ar fi de dorit ca statul român să aloce fonduri masive pentru consilierea tinerelor care văd sarcina ca o problemă și avortul ca mijloc de eliminare a problemei. În plus, românii trebuie să dezvolte o cultură a adopțiilor copiilor care scapă de avort. Sunt copiii noștri, ai tuturor. Este datoria noastră creștină să asigurăm că ei văd lumina lumii și cresc într-o familie normală. De asemenea, e nevoie de mult mai multe centre pentru creșterea copiilor abandonați ori fără părinți. Așezământul de la Valea Plopului e un început și un exemplu bun, dar el ar trebui multiplicat în cât mai multe județe din România. Notăm că astfel de centre există și la Arad, Beiuș, Oradea, și în alte părți ale României, dar aceste centre pot acomoda un număr mic de copii în comparație cu numărul mare de copii care au nevoie de o viață de familie autentică. Aceste centre sunt finanțate din fonduri private. E datoria statului să finanțeze aceste centre și multe altele ca ele.

Tot din experiența altor țări învățăm că statul și organizațiile neguvernamentale creștine pot forma parteneriate avantajoase în promovarea unei culturi pro-familie și pro-viață. Președintele Bush, de exemplu, a lansat un proiect de parteneriat prin care statul federal a finanțat programe speciale ale Bisericilor pentru ajutorarea femeilor în criză ori a centrelor care cresc copii abandonați ori fără părinți. Majoritatea celor care lucrează în aceste centre sunt voluntari creștini și de aici statul are doar de câștigat. Cum scriam mai sus, și în România sunt astfel de centre (Arad, Beiuș, Oradea) dar finanțate de organizații creștine din străinătate.

Copiii, copiii, copiii!!!

Pe lângă familie și căsătorie, nici România, nici neamul românesc, nu pot dăinui fără copii. Copiii, copiii, copiii! Trebuie aduși pe lume și prețuiți. Trebuie educați într-un spirit al unei culturi pentru viață. Al respectului pentru dreptul la viață al fiecărei ființe umane, din momentul concepției până la moartea naturală. Al respectului reciproc ca ființe umane cu o doză egală de demnitate umană, ca ființe create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. O educație care revine părinților ca o responsabilitate și, în același timp, drept fundamental. Drepturile parentale trebuie și ele respectate și promovate. Statul secular e în competiție cu părinții, privind copiii. Statul îi dorește cu gelozie să-i creeze ori să-i reconfigureze după chipul și asemănarea lui, nu după chipul și asemănarea părinților lor. Statul secular își are agenda lui, valorile lui și prioritățile lui, care în marea lor majoritate sunt în conflict cu ale părinților. Statul ne spune că are obligația să formeze cetățeni responsabili cu un comportament democratic care să asigure supraviețuirea democrației. Inculcarea valorile seculare și cetățenești, ne spune statul, e un obiectiv imperios pentru atingerea acestui deziderat.

Părinți, nu lăsați statul să vă confiște copiii! Opuneți-vă statului și încercărilor lui de a vă transforma copiii în adulți care disprețuiesc valorile tradiționale. Educați-vă copiii într-un spirit creștin! Învățați-i moralitatea! Datoria noastră este să le creăm un spațiu adecvat pentru creșterea lor morală și spirituală.
Să nu uităm că banii, oricâți ar fi ei, nu vor putea rezolva problemele cu care se confruntă România ori să-i asigure supraviețuirea. Doar o cultură a vieții și a familiei o pot face.

Camera Deputaților și Articolul 48 din Constituția României

MARȚI 9 MAI 2017, Camera Deputaților A APROBAT, cu un vot de 232 la 22, amendamentul constituțional inițiat de cetățeni pentru definirea căsătoriei naturale în Constituție. Ne exprimăm aprecierea pentru cei 232 de deputați care au votat pentru, dar și dezamăgirea profundă față de cei 22 de deputați care au votat împotrivă. Lista voturilor o aflați aici. Lecturarea listei lasă câteva impresii. Lidera interimară a PNL, Raluca Turcan, S-A ABȚINUT DE LA VOT!!! Spunem, cu regret, că e vremea ca doamna Raluca Turcan să se retragă din politică. S-a abținut de la cel mai important vot posibil din cariera ei ca politician. Am apreciat și am menționat deseori pozițiile ei pro-familie, dar în conjunctura când trebuia să dea dovadă de tenacitate, a eșuat. La fel, VOTURILE NEGATIVE DATE DE USR NE ÎNGRIJOREAZĂ. Am avut suspiciuni anterioare care acum au fost confirmate: USR NU ESTE UN PARTID TRADIȚIONAL, PRO-FAMILIE SAU PRO-VIAȚĂ! E un partid de inspirație occidentală a stângii europene globalizante. Nu dorim să fim prea critici și ne exprimăm totuși aprecierea față de membrii USR care au votat PENTRU amendament. Cu toate acestea, marea dezamăgire a fost absența de la vot a domnului Nicușor Dan. Cu ani în urmă, dânsul a candidat la Primăria Bucureștiului. Unii din cititorii noștri ne-au cerut atunci să-l recomandăm la vot. NU AM FĂCUT-O! Pe bună dreptate, pentru că am fost informați că DOMNUL NICUȘOR DAN ERA PENTRU PARTENERIATELE CIVILE! Absența lui de la cel mai important vot al carierei sale politice ne dă de gândit și ne confirmă suspiciunea că DOMNUL NICUȘOR DAN NU DEȚINE POZIȚII PRO-FAMILIE SAU PRO-VIAȚĂ.

SURSA:

http://www.alianta-familiilor.ro/