TOMISTHECAT.RO – BLOG TOMIS THE CAT
TOT CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE. TOT CE FACI PENTRU ALȚII… RĂMÂNE !

Sep
20

“În toată Europa cunosc doi șefi de stat cu care îmi place să lucrez:
cu Mussolini și cu generalul Antonescu”
(Adolf Hitler)

„Așa că vă rog să fiți implacabili, omenia siropoasă, vaporoasă, filozofică nu are ce căuta aici. [...] Veţi fi fără milă cu ei! Nu știu peste câte veacuri neamul românesc se va mai întâlni cu libertatea de acțiune totală, cu posibilitatea de purificare etnică [n.r. și de ce nu, religioasă ?!?] și revizuire națională. Dacă este nevoie, să trageţi cu mitraliera! Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari.
Îmi iau răspunderea în mod formal şi spun că NU EXISTĂ LEGE…
Deci, fără forme, cu libertate completă [de acțiune!]”

(Mihai Antonescu – Ministru de Externe de confesiune CREȘTIN ORTODOX !!!
a fost executat prin împușcare în ziua de 1 iunie 1946 pentru crime de război
împreună cu bunul său colaborator și prieten, mareșalul Ion Antonescu
care bineînțeles că era tot un adevărat CREȘTIN ORTODOX sută la sută !!!)

Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente (coperta cartii)

În sfârșit, a apărut o carte excelentă care ar trebui citită de toți românii
de bună credință, o culegere de documente de mare valoare.
Este vorba de 513 acte originale păstrate în numeroase arhive din țară și din străinătate care demonstrează clar ce riscuri enorme îți asumai dacă erai creștin evanghelic (neoprotestant) și ce însemna să refuzi să te lepezi de credința evanghelică pe care ai moștenit-o de la părinți, bunici și străbunici și să te convertești la religia ortodoxă (“religia neamului”) în timpul dictaturii mareșalului Ion Antonescu.

Al Doilea Război Mondial era în curs și România fascistă era aliată cu Germania nazistului Adolf Hitler și cu Italia lui Benito Mussolini. A fi baptist, creștin după Evanghelie sau adventist, însemna să fii umilit, bătut, arestat, închis sau amenințat cu deportarea în “Regatul Morții” (lagărele de concentrare sub control românesc, aflate în zona râului Bug: Bogdanovca, Acmecetca, Domanevca). Mulți credincioși evanghelici au fost trimiși în linia întâi, pe front, unde mulți dintre ei au sfârșit ciuruiți de gloanțe sau sfârtecați de obuze. Acest lucru a fost posibil prin grija “creștinească” a Bisericii Ortodoxe Române care într-o cârdășie ticăloasă cu regimul dictatorului Ion Antonescu, vroia să scape cu orice preț de creștinii neoprotestanți care erau considerați “dușmanii neamului românesc” deși prin felul lor de viețuire, aceștia au demonstrat întotdeauna că sunt niște buni români, cetățeni cinstiți și respectabili care s-au supus întotdeauna autorităților și legilor Statului și care au contribuit cu toată ființa lor la bunăstarea și progresul României în care s-au născut.

“CONVINGEREA NOASTRĂ ESTE CĂ LUPTA PENTRU HRISTOS [A CREȘTINILOR EVANGHELICI] SĂ SE FACĂ AZI PE FRONT, IAR NU ACASĂ ÎN ÎNCHISORI”

Aceasta era părerea Ministrului Cultelor (Ion Petrovici) care se adresa în scris către “Conducătorul Statului”, mareșalul Ion Antonescu (este vorba despre expunerea de motive la legea din 28 decembrie 1942).

Cu alte cuvinte, acest ministru odios vroia să spună cam așa :

“de ce să-i arestăm și să-i închidem pe creștinii evanghelici (neoprotestanți),
de ce să cheltuim cu hrana și cazarea lor în închisori, de ce să ne complicăm, din moment ce e mult mai practic și mai rentabil să-i trimitem în linia întâi
a frontului ca să le putrezească oasele acolo și să scăpăm definitiv de ei ?!?”

Vă recomand cu multă căldură cartea “Politica regimului Antonescu față de cultele neoprotestante. Documente.” al cărei autor este domnul VIOREL ACHIM, doctor în istorie al Academiei Române și cercetător științific grad I la Institutul de Istorie “Nicolae Iorga” din București.

Cartea conține 931 pagini, costă 50 RON și poate fi găsită la Editura Polirom, click pe linkurile de mai jos :

http://www.polirom.ro/catalog/carte/politica-regimului-antonescu-fata-de-cultele-neoprotestante-document-5090/

http://www.polirom.ro/informatii-difuzori/

CÂTEVA PRECIZĂRI IMPORTANTE.
AMINTIRI ȘI APRECIERI PERSONALE…

Bunicii mei din partea mamei îmi povesteau cum în timpul celui de-al doilea război mondial, credincioșii evanghelici (baptiști, creștini după Evanghelie, adventiști, etc) se trezeau la ușa casei cu PREOTUL ORTODOX, pretorul (un fel de subprefect / inspector comunal cu mare autoritate în timpul războiului) și jandarmul / jandarmii. Acești indivizi nu veneau într-o vizită de curtoazie
ci dădeau dovadă de “exces de zel”, îndeplinind (chiar mai mult decât era cazul) ordinele “Conducătorului Statului” adică umileau, batjocoreau, snopeau în bătaie, arestau, aruncau în închisoare, deportau, trimiteau pe front
(în linia întâi ca să fie siguri că nu se mai întorceau vii acasă) creștinii neoprotestanți.

Anii cumpliți de persecuție din timpul dictaturii mareșalului Ion Antonescu
au marcat profund viața creștinilor evanghelici din România. La fel a fost și în comunism (cu mici diferențe) dar asta nu înseamnă să nu ne intereseze cât de mult au suferit creștinii evanghelici în timpul celui de-al doilea război mondial. Ion Antonescu era un om al ordinii și disciplinei, un patriot care a visat să făurească “România mare” dar în același timp, UN OM BOLNAV DE ORGOLIU ȘI MÂNDRIE FĂRĂ LIMITE, UN OM LIPSIT DE SUFLET, PLIN DE URĂ ȘI DUȘMĂNIE CARE PRIN ORDINELE SALE INUMANE / IRAȚIONALE A PRODUS O SUFERINȚĂ ENORMĂ ȘI CHIAR MOARTEA MULTOR OAMENI NEVINOVAȚI, INCLUSIV FEMEI, COPII ȘI BĂTRÂNI LIPSIȚI TOTAL DE APĂRARE, NU MAI DISCUTĂM DE ZECILE DE MII DE SOLDAȚI AI ARMATEI ROMÂNE CARE ȘI-AU PIERDUT VIAȚA FĂRĂ SENS, LUPTÂND PENTRU TERITORII CARE NU APARȚINEAU ROMÂNIEI.

Dictatorul Ion Antonescu nu s-a mulțumit să ordone Armatei Române să treacă Prutul și să elibereze teritoriile românești ocupate de ruși ci a mers mai departe și a ordonat trecerea Nistrului. S-a ambiționat să atace și să ocupe teritorii care n-au aparținut niciodată României, a cucerit orașul-port Odessa, a ordonat trupelor române să avanseze nepermis de mult alături de trupele germane și să pătrundă în Rusia “din motive strategice militare”. O politică irațională care a însemnat pierderi masive de vieți omenești ale soldaților români demoralizați care s-au trezit că în loc să apere hotarele străvechi ale României, au fost aruncați într-o luptă inutilă explicabilă prin viziunea expansionistă imperialistă a unui dictator pe care nu-l interesa decât să vasalizeze România și să o aservească lui Adolf Hitler, făcându-și iluzii deșarte că va primi ceva în schimb.

Dacă ar trăi mareșalul Ion Antonescu, l-aș întreba ce-om fi căutat noi, românii, în orașul Odessa, de ce au trebuit să moară peste 11 mii soldați români pentru ocuparea acestui oraș ??? Ce-am căutat noi, românii, să luptăm în Crimeea și în Caucaz ?!? Ce-am căutat la Stalingrad să ne pierdem degeaba soldații acolo ??? DE CE Antonescu a ordonat Armatei Române să masacreze populația civilă nevinovată din Odessa ca “represalii” pentru un atentat criminal organizat și executat de partizanii ruși sau de serviciul sovietic NKVD ?!?
DE CE a trebuit ca acel atentat sângeros să fie folosit ca PRETEXT pentru uciderea celor lipsiți de apărare ?!? De ce a trebuit ca onoarea Armatei Române să rămână pe veci pătată pentru că a spânzurat la nimereală sute de oameni nevinovați care treceau întâmplător pe stradă sau care mergeau dimineața la serviciu în Odessa ??? De ce soldații români au închis femei, copii și bătrâni nevinovați și i-au ars de vii în acele 11 barăci ale ororii ? De ce a trebuit să fie uciși fără milă cel puțin 25000 de cetățeni ai Odessei ?!? Ce vină aveau acei oameni că s-au născut evrei așa cum ce vină avem noi că ne-am născut români ??? Acolo au fost scene cumplite în care unii soldați români au suferit grave șocuri psihice când au fost obligați să execute asemenea ordine drăcești dictate de la București de mareșalul Ion Antonescu.

Pe de altă parte, cei care îl laudă, îl ridică în slăvi și-l regretă pe mareșalul Ion Antonescu, nu trebuie să uite că o anumită perioadă, dânsul A COLABORAT CU LEGIONARII (nu mai e nevoie să amintim cine au fost și ce au făcut aceștia, faptele lor cutremurătoare, peste 900 cetățeni români uciși, 40% dintre aceștia fiind de origine evreiască, atrocități greu de imaginat pentru orice om cu mintea sănătoasă). Până la urmă, când și-a dat seama (prea târziu) cât de departe au ajuns legionarii cu crimele lor oribile, mareșalul Ion Antonescu a pus armata pe aceștia (23 ianuarie 1941) și i-a înlăturat definitiv prin forță. A scăpat de legionari dar totuși a rămas până la sfârșit prietenul Germaniei naziste, aliatul fidel al sinistrului dictator Adolf Hitler și un dușman de moarte al românilor de origine evreiască (aceștia erau români născuți în România dar se făceau vinovați de “crima” că aveau origine evreiască de parcă ei au ales acest lucru atunci când s-au născut).

Din nenorocire, în timpul celui de-al doilea război mondial, mulți preoți ortodocși au avut o viziune extremistă legionară și au îmbrățișat ultranaționalismul de tip fascist. Acesta este adevărul gol-goluț, indiferent că unii vor începe să sară în sus ca arși și să urle ca disperații, încercând să conteste realitatea istorică. Numai așa se explică faptul că ÎNTOTDEAUNA la ușa credincioșilor evanghelici se prezenta obligatoriu UN PREOT ORTODOX însoțit de pretor și de un jandarm (sau mai mulți) pentru că Biserica Ortodoxă a lansat dintotdeauna teza stupidă că “dacă nu ești ortodox, nu poți fi un bun român” (aberație care bântuie și astăzi mințile bolnave ale talibanilor fundamentaliști ortodocși ultranaționaliști, mulți dintre ei, foști legionari convinși).

Să-l rugăm pe bunul Dumnezeu ca NICIODATĂ să nu se mai nască pe fața pământului un om atât de crud cum a fost mareșalul Ion Antonescu, mult lăudat, trâmbițat și regretat de unii duși cu pluta, indivizi cărora nu le pasă deloc de suferința și moartea pe care le-a adus acest oribil dictator asupra multor sărmani nevinovați care au avut ghinionul să trăiască acele vremuri cumplit de grele.

Domnul să păzească România de dictatură ! Domnul să binecuvânteze această țară atât de greu încercată de-a lungul istoriei ! Dumnezeu să dea un duh de smerenie și pocăință peste toți românii ca să-L primim cu toții în inimile noastre și să-L urmăm cu adevărat pe Domnul Iisus Hristos ! AMIN.

CITEȘTE UN FRAGMENT DIN ACEASTĂ CARTE EXCEPȚIONALĂ
CA SĂ TE CONVINGI CU OCHII TĂI CĂ MERITĂ SĂ O RECOMANZI :

Ameninţări cu deportarea în Transnistria au existat şi după ce s-a renunţat la acest plan. Administraţia locală încerca să-i şantajeze în acest fel pe cetăţeni să treacă la ortodoxie. Petiţia baptiştilor din mai multe comune din plasa Câmpeni, judeţul Cluj-Turda, adresată mareşalului Ion Antonescu la 18 mai 1943 aminteşte de o astfel de ameninţare. Documentul este revelator nu numai pentru teroarea la care erau supuşi aceşti oameni, ci şi pentru concepţia lor religioasă şi conştiinţa lor civică (doc. 403):

„Domnule Mareșal,

Subsemnaţii, Avram Ilie, invalid din actualul războiu, clasat cu 60% infirmitate, din comuna Neagra, jud. Cluj-Turda, Scrob Traian, rănit şi cu picioarele degerate din actualul războiu, din comuna Secătura, jud. Cluj-Turda, Scrob Gheorghe, fost concentrat, din comuna Secătura, jud. Cluj-Turda, Puiuleţi Dumitru, Puiuleţi Remus, Drăgoiu Petru din comuna Ponorel, jud. Cluj-Turda, Vâjdea Gheorghe din comuna Vidra, jud. Cluj-Turda, Leah Alexandru, Gligor Nicodim, Bădău Iosif, Stan Constantin, Leah Adrian, Coroiu Vasilie, Jude Nicolae, Cristea Constantin şi Marinca Eftimie, toţi din comuna Avram-Iancu, jud. Cluj-Turda, toţi de naţionalitate şi origine etnică români de credinţă creştini baptişti, cu profund respect aducem la cunoştinţă Domniei-Voastre durerea şi necazul nostru după cum urmează:

La începutul lunii Maiu 1943, am fost chemaţi la primăriile comunelor respective unde domiciliăm, unde Domnii Notari ne-au făcut cunoscut că, conform ordinului Preturei plasei Câmpeni Nr. 857/1943, prin care se comunică, spre executare întocmai, ordinul Prefecturei jud. Cluj-Turda Nr. 2.590/1943, pe care, cu tot respectul, ne permitem a-l anexa în copie, suntem obligaţi ca până la 27 Maiu 1943 să trecem la una din confesiunile creştine recunoscute de Lege, altfel riscăm să nu ni se mai îngroape morţii noştri în cimitire şi să se facă propuneri pentru trimiterea noastră în Transnistria.

Ştim că atât unii din părinţii noştri cât şi noi ne-am închinat lui Dumnezeu ca aparţinători ai cultului creştin baptist, recunoscut şi cu drepturi câştigate de decenii, drepturi care în chip nedrept şi pe baze de neadevăruri ne-au fost răpite la sfârşitul anului 1942.

În această credinţă creştină am convieţuit în mod paşnic cu toţi cetăţenii altor culte şi nici într-un caz nu ne-am făcut vinovaţi de intrigă şi de dezbinarea neamului nostru. Am fost şi suntem supuşi autorităţilor Statului şi ne facem datoria faţă de Patrie oriunde nevoile ei o cheamă. Lucrul acesta poate fi cercetat despre noi la autorităţile locale administrative şi poliţieneşti, cu care putem sta faţă oricând.

Ne cerem iertare, Domnule Mareşal, dacă faţă de Domnia-Voastră îndrăsnim să ne exprimăm indignarea şi jignirea ce-o simţim ca creştini şi ca români faţă de asemenea ordine ca acela anexat în copie, prin care ni se cere ca până la anumită dată să ne schimbăm credinţa ca şi când am schimba o haină, ca şi cum religia nu ar fi o legătură liberă şi conştientă a omului cu Dumnezeu, ci o chestiune care poate fi comandată de oricare autoritate, de la anumite birouri.

Noi credem că o religie impusă cu forţa şi sub anumite ameninţări nu numai că n-are durabilitate şi valoare, dar este chiar un dezechilibru moral şi social şi credem că ţara noastră n-are nevoie de astfel de cetăţeni.
Dacă conducătorii religioşi ai altor confesiuni creştine vor să ne aibă în rândul enoriaşilor lor, pot face aceasta pe cale de convingere neforţată, cu duhul blândeţei şi al dragostei creştine, pe baza învăţăturilor Domnului Hristos cuprinse în Sfânta Scriptură, de la care nu înţelegem să ne abatem nici de frică şi nici de dragul unor avantagii pământeşti.

Astfel, Domnule Mareşal, noi şi familiile noastre înţelegem să rămânem mai departe credincioşi lui Dumnezeu, după învăţăturile Domnului Hristos, şi să ne servim, ca şi până azi, Patria şi Neamul, dând Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu.”

Potrivit autorităţilor, numărul persoanelor care au cedat persecuţiilor
şi şi-au părăsit credinţa a fost mic.

(Fragment din cartea “Politica regimului Antonescu faţă de cultele neoprotestante. Documente.” – Viorel Achim. Prefaţă semnată de Alexandru Florian. Volum apărut la Editura Polirom, Colecţia Document)

CITEȘTE ÎNCĂ UN ARTICOL INTERESANT ȘI NU VEI REGRETA :

http://tomisthecat.ro/2011/02/14/pagini-de-istorie-tragica-cetateni-romani-nevinovati-care-au-pierit-cu-zecile-de-mii-datorita-urii-oarbe-a-altor-cetateni-romani-un-film-documentar-care-trebuie-vizionat-de-toti-romanii

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

REGULI OBLIGATORII PENTRU POSTAREA COMENTARIILOR PE BLOGUL LUI TOMIS THE CAT :

Vă rugăm să comentaţi la obiect, referindu-vă strict la conţinutul prezentat în articol. Orice deviere în afara subiectului, folosirea de cuvinte obscene sau “epitete”, atacurile de orice fel la persoana autorului articolului, afişarea de anunţuri publicitare sau linkuri prin care sunt promovate ateismul, satanismul, anticreştinismul, rasismul, fascismul, comunismul, ortodoxia, catolicismul, precum şi jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori care au scris un comentariu, se vor sancţiona drastic prin cenzurarea parţială a comentariului, ştergerea integrală a comentariului sau chiar interzicerea dreptului de a posta, prin blocarea IP-ului celui care şi-a permis să încalce acest Regulament !

Blogul lui Tomis the Cat nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea formulării acestora, revenind, integral, autorului comentariului !

Aug
12

Sunt pur și simplu stupefiat când văd că de multe ori animalele dau dovadă de mai multă bunătate decât oamenii. Nu credeți că acest lucru e adevărat ?
Nici eu n-am crezut până n-am văzut aceste imagini absolut incredibile.

Un urs poate fi în stare să se gândească la viața unei păsări aflate în pericol de înec și poate să o salveze ?!? O pisicuță iubitoare poate fi în stare să meargă pas cu pas împreună cu un câine orb ca să-l călăuzească ori de câte ori acesta are nevoie ??? Păi, nu vă supărați dar mulți oameni NU SUNT ÎN STARE SĂ FACĂ ASEMENEA LUCRURI !!! Nu exagerez deloc, probabil că mulți dintre voi v-ați convins de-a lungul vieții că asta este realitatea.
O realitate tristă cu care ne confruntăm chiar și în unele Biserici Evanghelice din nefericire.

“CE ÎMI PASĂ MIE DE ALTUL ?!?
CE MĂ INTERESEAZĂ PE MINE ?
NU E SUFICIENT CĂ MĂ ROG PENTRU EL ???
CE MAI VREA ?!? EU NU DISPUN DE FONDURI !
CE OBLIGAȚIE AM EU FAȚĂ DE EL ???
EU TREBUIE SĂ-MI STRÂNG BANI
CA SĂ MĂ PLIMB PRIN AUSTRIA ȘI ELVEȚIA !”

“Răspuns” la întrebările de mai sus :

“Este adevărat că n-am nicio obligație față de nimeni, din moment ce nu am nici măcar un strop din dragostea și bunătatea Domnului Iisus Hristos în inima mea. Văduva din Sarepta Sidonului (vezi 1 Împărați 17:8-24) ERA O FRAIERĂ iar eu nu voi face niciodată greșeala ei care putea fi fatală; ceea ce a făcut ea, a fost foarte riscant și prostesc pentru că putea să moară de foame iar eu nu vreau să risc deloc. Slavă Domnului că eu sunt un om înțelept și rațional care mai presus de orice, am grijă să nu-mi lipsească nimic, să am tot ce trebuie și dacă se poate chiar mai mult, să mă plimb în fiecare vară prin străinătate, prin Austria și Elveția, mai ales că merit și eu măcar atât după o viață de muncă. Este suficient că mă rog pentru un om aflat în suferință, nu trebuie să fac nimic în plus ca să-l ajut, face Dumnezeu totul, nu-i treaba mea, e treaba Domnului. Biblia e PENTRU PROȘTI, nu-i pentru mine ! Eu mă mulțumesc să predic Evanghelia la amvonul Bisericii, să zică toți mersi că fac asta, ce mai vreți de la mine ?!?
Ce tot aveți atâtea pretenții ??? Chiar nu vă e rușine ?!?”

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Am folosit demarcarea de mai sus ca nu cumva să credeți că ideile de mai sus sunt ale mele…

Trăim într-o lume crudă și egoistă în care fiecare se gândește și acționează doar pentru el și ai lui, eventual dacă se poate, NUMAI PENTRU EL !
Am devenit atât de nesimțitori (am făcut un efort enorm ca să evit termenul “nesimțiți”) față de cel aflat în suferință dar ne place să ne batem cu pumnul în piept că suntem creștini, ne place să predicăm Evanghelia de la amvoanele Bisericilor, ne place să trâmbițăm despre dragoste și bunătate, ne place să facem fapte bune doar ca să fim cât mai bine văzuți de oameni, ne place să părem oameni buni și generoși chiar dacă nu suntem deloc, ne place să-i spunem unui sărman “mă rog pentru tine, Domnul să aibă grijă de tine!” fără să ne implicăm CU ABSOLUT NIMIC CONCRET în a-l ajuta în mod practic pe acel om ca să depășească situația cumplită în care se află.

Degeaba predicăm Evanghelia, degeaba ne dăm creștini, degeaba pozăm în “slujitori ai lui Dumnezeu”, dacă nu avem dragoste, NU SUNTEM NIMIC iar lucrarea noastră va fi privită cu scârbă de Domnul care spune : “Vreau să aveți milă, n-am nevoie de jertfele voastre !” (Matei 12:7 sau Matei 9:13)

Iubiți frați pastori, prezbiteri, preoți, diaconi, etc, mai dați-vă jos din jeep-urile cu care veniți duminica la Biserică și ocupați-vă de cei sărmani !
Luați DEX-ul și vedeți ce înseamnă următorii termeni :
empatie, compasiune, altruism, generozitate, milă, iubire, înțelegere, implicare, ajutorare, bunătate, filantropie, modestie, smerenie, umilință, simplitate, credință.

N-aveți fonduri nici măcar pentru a vă cumpăra un DEX ?!?
Vă ajut eu chiar acum… click pe linkul de mai jos :

http://dexonline.ro/

Jul
23

După zeci de ani, s-a făcut în sfârșit dreptate !
De-a lungul timpului, s-a constatat că preoții ortodocși și catolici se opuneau cu toate puterile atunci când cineva dorea să-și înmormânteze o rudă creștină evanghelică într-unul dintre cimitirele din oraș. Nu puteai să-l înmormântezi pe cel drag pe care tocmai l-ai pierdut pentru că venea imediat preotul ortodox sau catolic și începea să zbiere cât îl ținea gura :

“Asta-i parohia mea, ăsta-i pământ ortodox/catolic, nu înmormântați pe nimeni aici ! Duceți-l la un cimitir de la marginea orașului dacă nu sunteți ortodocși/catolici ! Ieșiți afară din cimitirul meu, păgânilor care nu pupați moaștele și icoanele/care nu vă închinați la Papa de la Roma !”

Deși cel decedat era tot creștin (baptist, evanghelic, protestant, etc), aceste ieșiri nervoase erau frecvente și nu pot uita replica unei bătrâne de 78 de ani care participa la o asemenea înmormântare. Când popa a urlat că cimitirul este “pământul Bisericii Ortodoxe”, această bătrână creștină evanghelică i-a răspuns foarte calmă și plină de pace : “Părinte, dumneata n-ai citit că în Biblie la Psalmul 24 versetul 1 scrie că AL DOMNULUI ESTE PĂMÂNTUL CU TOT CE ESTE PE EL ?!?” Popa a rămas cu gura căscată, a amuțit și n-a mai avut cuvinte când a văzut că o bătrână evanghelică cunoaște mai bine Sfânta Scriptură decât dânsul care absolvise teologia…

A APĂRUT LEGEA CIMITIRELOR (LEGEA 102/2014) CARE NU LE MAI PERMITE PREOȚILOR ORTODOCȘI ȘI CATOLICI SĂ URLE LA CREȘTINII EVANGHELICI ȘI SĂ-I ÎMPIEDICE ATUNCI CÂND DORESC SĂ ÎNMORMÂNTEZE O PERSOANĂ DRAGĂ ÎNTR-UN CIMITIR DIN ORAȘ

Legea 102/2014 privind cimitirele, crematoriile umane si serviciile funerare
(așa numita LEGEA CIMITIRELOR) a fost publicată recent în Monitorul Oficial și conține o prevedere foarte interesantă și importantă care nu le va mai permite preoților ortodocși și catolici să-și facă de cap și să abuzeze în cimitire de parcă acestea ar fi moșiile dumnealor. În articolul 5, alineatul 3, se precizează următoarele :

“În localitățile în care nu există cimitire comunale și în care unele culte nu dispun de cimitir propriu, persoanele decedate care au aparținut respectivelor culte VOR FI ÎNHUMATE POTRIVIT RITULUI PROPRIU ÎN CIMITIRELE EXISTENTE ÎN FUNCȚIUNE

În concluzie, de-acum înainte, acest paragraf din Legea 102/2014 ne va permite să efectuăm serviciile de înmormântare în cimitirul existent într-o localitate, CHIAR DACĂ PREOTUL LOCAL, FIE CĂ ESTE ORTODOX, FIE CĂ ESTE CATOLIC, NU ESTE DE ACORD. Probabil că până la aplicarea efectivă a legii, vor mai apare situații deosebite dar putem spune că din acest moment, legea este în sprijinul nostru, al creștinilor neoprotestanți.

Din acest motiv, este bine ca toți pastorii, prezbiterii, diaconii și toți slujitorii bisericilor evanghelice din România, să fie informați despre apariția Legii 102/2014 articolul 5, alineatul 3.

Slavă, cinste, glorie, onoare și mărire să fie aduse bunului Dumnezeu !

Jul
21
ADRIAN MUTU IMPREUNA CU SOTIA CONSUELO SI CELE DOUA FETITE

ADRIAN MUTU CU SOȚIA CONSUELO ȘI CELE DOUĂ FETIȚE
FOTO : LIBERTATEA.RO

Acum câteva zile am citit pe Internet o știre conform căreia marele fotbalist român Adrian Mutu ar fi luat decizia să-L primească cu adevărat pe Domnul nostru Iisus Hristos și să devină membru al Bisericii Creștine după Evanghelie. Numai bunul Dumnezeu cunoaște inima lui Adi Mutu și știe DACĂ acest om a suferit cu adevărat o transformare radicală a vieții lui.

Astăzi a apărut un Comunicat al Uniunii Bisericilor Creștine după Evanghelie care spune negru pe alb că fotbalistul Adrian Mutu NU ESTE MEMBRU AL BISERICII CREȘTINE DUPĂ EVANGHELIE și se dau câteva explicații foarte clare. Comunicatul este util nu numai pentru noi toți, ci mai ales pentru jurnaliștii de la “Libertatea” care au susținut că Adrian Mutu a devenit membru al Bisericii Creștine după Evanghelie și că Biserica Creștină după Evanghelie este “o sectă” (termen peiorativ / batjocoritor utilizat abuziv de marea majoritatea a preoților ortodocși de teamă că-și pierd enoriașii).

Acum am plăcerea să vă invit să citim împreună Comunicatul Bisericii Creștine după Evanghelie ca să spulberăm din start orice dezinformare și să audă toți românii de pretutindeni care este adevărul în acest caz.

BISERICA CREȘTINĂ DUPĂ EVANGHELIE
Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România

Nr.1077 / 21.07.2014

Către LIBERTATEA.RO
Stimați domni Daniel Conțescu și Paul Tecuceanu,

Referitor la articolul din 17 iulie 2014, intitulat “Mutu s-a pocăit”, vă transmit următoarele :

– în conformitate cu Statutul Bisericii Creștine după Evanghelie din România, art.17, al.1, “calitatea de membru al unei biserici locale se primește în mod individual și voluntar, în urma pocăinței, credinței și a botezului nou-testamental, acceptând Mărturisirea de Credință și prezentul Statut.” Având în vedere condițiile mai sus menționate, domnul Adrian Mutu nu este în prezent membru al Bisericii Creștine după Evanghelie din România. În același timp, domnul Mutu sau oricine altcineva, faimos sau necunoscut, bogat sau sărac, având o culoare sau alta a pielii, dacă îndeplinește aceste condiții, poate deveni membru al Bisericii, și aceasta în mod public și nu în secret.

În articolul dvs. menționați că domnul Adrian Mutu a devenit în secret adeptul “sectei creștinilor după evanghelie” și că a intrat în contact cu canoanele cultului, în Republica Dominicană, locul de naștere al soției.

Față de aceste afirmații, doresc să precizez următoarele :

Biserica Creștină după Evanghelie din România NU ESTE SECTĂ RELIGIOASĂ (comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare sau din Biserica oficială, în vederea practicării unui cult independent cu doctrină proprie – DEX online) ci este unul dintre cele 18 culte recunoscute de către Statul Român, conform Legii 489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor. Până la acea dată, s-a numit Cultul Creștin după Evanghelie, în conformitate cu Decretul-Lege 1203/1950 și a Legii Cultelor din 1948, iar ca Asociație Religioasă a funcționat în baza Deciziei nr 114.119/1933 emisă de Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor.

Într-adevăr, în restul lumii, Biserica Creștină după Evanghelie este cunoscută sub numele de “Adunări Frățești” sau în limba engleză “Open Brethren” sau “Christian Brethren”. De aici pornește, în opinia mea, și confuzia în legătură cu apartenența religioasă a domnului Adrian Mutu care recunoaște că a fost influențat de religia soției sale, originară din Republica Dominicană.

În conformitate cu site-ul oficial al cultului “Church of the Brethren” http://www.brethren.org/ aceștia, începând cu 1970 după uraganul David, au înființat mai multe Adunări în această țară. Convingerea mea este că s-a creat confuzie între denumirea de “Adunările Frățești” corespunzătoare Creștinilor după Evanghelie din România și “Biserica Fraților” (Church of the Brethren) care activează și în Republica Dominicană dar este UN ALT CULT care își are originea în Germania, începând cu anul 1708, sub conducerea lui Alexander Mack.

Totodată vreau să subliniez că handbalista Talida Tolnai nu este membră a Bisericii Creștine după Evanghelie din România însă Daniel Zafiris este.

Consider că este absolut necesar să corectați în mod public afirmația dvs despre caracterul de “sectă” al Bisericii Creștine după Evanghelie deoarece nu corespunde adevărului consfințit prin lege, și în același timp, datorită faptului că noțiunea de “sectă” a fost folosită și este încă folosită cu intenție de defăimare, de majoritatea slujitorilor unei anumite Biserici, cu scopul de a face tot posibilul ca membrii ei să nu o părăsească pentru alte biserici din cadrul creștinismului.

În încheiere, doresc să subliniez faptul că doar prin credință și pocăință, viața unui om se schimbă radical. Nimeni și nimic altceva nu poate face o astfel de schimbare. Iar aceasta aduce pace și bucurie atât în sufletul omului, cât și în familie. În același timp, o viață schimbată prin Evanghelie are puterea de a schimba alte vieți, alte familii și întreaga societate.

Personal, cred că doar de-acum înainte și dacă va rămâne consecvent în ceea ce a mărturisit, domnul Adrian Mutu poate fi privit cu admirație de o generație de tineri care doresc să-și găsească modele de viață vrednice de urmat,
nu să-și ruineze sănătatea și să-și scurteze viața printr-un stil de viață păcătos.

Președinte
Virgil Achihai

ADRIAN MUTU S-A RUGAT DOMNULUI IISUS HRISTOS
(VEZI PAGINA SA FACEBOOK)

Adrian Mutu se roaga Domnului Iisus Hristos

“Doamne Iisuse Hristoase, vreau să Te urmez.
Îți mulțumesc că acolo, pe cruce, ai murit și pentru păcatele mele,
păcate care mă despart de Tine pentru veșnicie.
Îți mulțumesc că astăzi mă chemi la Tine. Iartă-mi păcatele
și ia din calea mea tot ce nu e după voia Ta. Ordonează-mi tu viața
și călăuzește-mă pe calea Ta care mă conduce spre victorie.
Îți mulțumesc pentru toate lucrurile bune pe care mi le vei da,
după cum ai promis în Cuvântul Tău.
Îți mulțumesc că Tu mă asculți și că mă simt în siguranță
în mâinile Tale. Amin.”

“Yo, Adrian Mutu, declaro que todo lo que hagan mis manos y mis pies tiene la gracia de Dios, por lo tanto prosperara. Declaro que soy bendecido! Amin.”

# follower # of # jesuschrist # I’m # Christian

http://www.facebook.com/photo.php?fbid=573948382723763

Jul
17

DOI TINERI CASATORITI CREDINCIOSI CITESC IMPREUNA SFANTA SCRIPTURA

Bigoți, înguști la minte, înapoiați, arhaici, inchizitori, medievali, habotnici: acestea sunt unele din multele etichete care sunt aplicate creștinilor și persoanelor tradiționale care afirmă perspectiva creștină asupra sexualității. Sunt acuzați de antipatie față de cei care nu gândesc ca ei. Că sunt lăsați în urmă de marșul “normal” și “progresist” al istoriei, ori condamnați de ea.
Că sunt plini de prejudecăți. Că trebuie să fie reeducați în spiritul ideologiei “progresiste” a sexualității post-moderne și să-și conformeze gândirea după ea.
Li se impune să accepte că sexualitatea nu e o funcție imuabilă a naturii umane ci un atribut socializat de-a lungul vieții. Radicale aceste idei, nu?

Astăzi, punem în contrast perspectiva seculară și creștină a sexualității, un lucru pe care încă nu l-am făcut. Începem cu un articol șocant publicat săptămâna trecută în presa britanică.

AȘA ZISA “CONFERINȚA DESPRE NORMALITATEA PEDOFILIEI”

Citiți articolul apărut pe 5 iulie în publicația britanică “The Telegraph” și intitulat “Paedophilia is natural and normal in males” (Pedofilia e naturală și normală la bărbați”)

http://www.telegraph.co.uk/comment/10948796/Paedophilia-is-natural-and-normal-for-males.html

Ceea ce de-a lungul miilor de ani de experiență umană bărbații nu au știut despre ei înșiși, află citind în acest articol: “majoritatea bărbaților probabil că sunt pedofili și hebefili”, (“the majority of men are probably paedophiles and hebephiles”) afirmă “profesorul” Philip Tromovitch, de la Universitatea Doshisha din Japonia. (Nota AFR: “hebefil“ e un termen care denotă preferința sexuală a bărbaților pentru minorii între 11 și 14 ani) Afirmația aceasta și altele la fel de bizare, au fost făcute în cadrul unei conferințe ținute în iulie 2013 la Universitatea Cambridge din Marea Britanie. Subiectul dominant al conferinței a fost “normalitatea pedofiliei”. La ea au participat atât academicieni cât și pedofili care fuseseră încarcerați în trecut pentru pedofilie, într-un cuvânt, un asortiment de persoane sordide care fac agitație pentru legalizarea relațiilor sexuale ale adulților cu minorii. Concluzia conferinței a fost că la bărbați “interesul în pedofilie e natural și normal”.

În anii 70 și 80, afirmă același articol, în culoarele și camerele din dos ale studiourilor BBC, perversiunile sexuale se practicau cu aprobarea tacită a forurilor de conducere, inclusiv pedofilia. Astăzi, încercările de normalizare a pedofiliei sunt desemnate ca încercări “eroice” de a da la o parte niște “limite represive” impuse de societate împotriva adulților care preferă relații sexuale cu minori, ori “reprimarea socială extremă” a unei minorități sexuale pe care societatea nu o înțelege. Unii dintre profesorii care au ținut conferința din iulie 2013 predau, în vara acestui an, cursuri în normalitatea pedofiliei în universități britanice. Noua teorie care e vânturată, asemenea transgenderismului, este că de fapt copilăria nu constituie un aspect biologic al ființei umane, ori un stadiu biologic, ci o prezumție construită social, la fel ca identitatea sexuală.

PERSPECTIVA CREȘTINĂ ASUPRA SEXUALITĂȚII

Revoluția sexuală și evoluția ideologiei sexuale se desfășoară cu o rapiditate atât de mare, încât e practic imposibil să fii la curent cu toate, chiar și pentru cei care își dedică mult timp acestor subiecte. În acest context, însă, se impune o întrebare crucială: care este perspectiva creștină asupra sexualității? Majoritatea dintre noi, nu medităm asupra acestui subiect, îl ignorăm sau suntem indiferenți. Regretabil, teoria seculară a sexualității e cu mulți pași în fața perspectivei creștine asupra subiectului. Rare sunt publicațiile care tratează subiectul din perspectiva creștină. În anii 70 și 80 susținătorii homosexualității au publicat volume masive care atacau fundamentele creștine ale sexualității fără ca autorii ori academicienii creștini să răspundă pe măsură. Totuși, mai bine mai târziu decât niciodată.

În 2013 Alexander Pruss, profesor de filozofie la Baylor University în Texas, a publicat o carte despre perspectiva creștină asupra sexualității. Intitulată “One Body, An Essay in Christian Sexual Ethics” (“Un singur trup: un eseu în etica sexuală creștină”), cartea deja a făcut multe valuri și a fost apreciată de comentatorii creștini din America ca fiind un volum “terific și extraordinar,” o lucrare de mare anvergură academică, o realizare de notorietate în domeniu. E văzută de unii comentatori ca cea mai reușită carte privind perspectiva creștină asupra sexualității. Alții văd cartea ca un volum care conține o sumedenie de argumente greu de combătut cu care chiar și comentatorii seculari vor trebui să se confrunte de acum înainte. În cele 442 pagini de text, cartea lui Pruss punctează cu elocvență, frumusețea perspectivei creștine asupra sexualității.

Structura cărții

Lecturarea cărții lui Pruss, însă, nu e un lucru lejer. Dimpotrivă, e o treabă foarte migăloasă și dificilă, chiar obositoare. În final, însă, efortul merită.
Cartea e împărțită în 11 capitole, zece dintre ele discutând aspecte de interes general pentru ideologia sexuală contemporană. Pruss ia fiecare subiect, prezintă poziția seculară a subiectului, iar apoi poziția creștină, opinând în final de ce poziția creștină e mai logică și mai utilă societății. Analiza lui Pruss e interesantă pentru că nu e bazată exclusiv pe textele binecunoscute ale Sfintei Scripturi, ci și pe textele anonime creștine relevante ale primelor veacuri ale creștinismului, cât și practicile tradiționale creștine privind sexualitatea. Interesantă și informativă e descrierea moravurilor și practicilor sexuale ale primelor secole în care s-a născut creștinismul și modul în care perspectiva creștină a sexualității a înlocuit, în doar câteva secole, gândirea antică privind sexualitatea și rolul ei în societate.

Capitolul 2 al cărții explică formele în care se manifestă dragostea, forma supremă a ei, fiind UNIUNEA ÎN INTIMITATE ÎNTRE SOȚ ȘI SOȚIE. Sexualitatea e un aspect important, chiar central, al ființei umane, precizează Pruss, dar potrivit NUMAI ÎN CADRUL RELAȚIILOR DE CĂSĂTORIE. Sexualitatea e o trăsătură cu care se naște fiecare ființă umană și gravitează în mod firesc de-a lungul vieții spre uniunea “într-un singur trup” al femeii și bărbatului.
Cu alte cuvinte, doctrina creștină a uniunii dintre sot și soție ca formând “un singur trup”, afirmă Pruss, este o reflecție a evoluției naturale a ființei umane spre căsătorie și formarea unui trup unic marital. În afara acestui “trup unic”, spune Pruss, relațiile sexuale sunt fără sens.

Capitolul 3 descrie dorința (desire) ca sentiment afectiv al ființei umane. Ea duce spre intimitate cu scopul de a forma “un singur trup”, iar apoi procrearea. Dorința manifestată doar cu scop de plăcere e greșită pentru că nu are ca scop primordial formarea “unui singur trup” ori procrearea.

Semnificația sexualității

Recomandăm și Capitolul 4 în care Pruss discută semnificația sexualității (“meaningfullness of sexuality”). E un capitol foarte important pentru că perspectiva creștină pe care Pruss o prezintă, e opusul ideologiei sexuale seculare. Perspectiva creștină RESPINGE SEXUL DE OCAZIE (“casual sex”) tocmai pentru că nu are drept rezultat formarea acelui “singur trup” care e fundamentul sexualității creștine. Sexul de ocazie caută plăcere, nu caută forjarea unei identități comune între bărbat și femeie. Ori identitatea comună poate fi realizată doar în cadrul căsătoriei în care bărbatul devine “soț” și femeia “soție”. (Paginile 61-88) Ca atare, relațiile sexuale între persoane de același sex SUNT RESPINSE pentru că nu rezultă într-un “singur trup” ci doar în plăcere. Ori plăcerea și satisfacția nu constituie, din perspectiva creștină, obiectivul ultim ori exclusiv al relațiilor sexuale. Din același motiv, explică Pruss, PEDOFILIA ESTE UN ACT PERVERS, el fiind incapabil de a forma “un singur trup” între adult și minor. Și tot din același motiv, creștinismul respinge abuzul sexual, adulterul, divorțul, violul, violența domestica, violența sexuală, pornografia, incestul, și alte manifestări perverse ale sexualității umane.

Un singur trup

Toate aceste practici sunt perpetuate din motive total diferite decât acela de a forma “un singur trup”. Formarea “unui singur trup”, afirmă Pruss, este fundamentul eticii si învățăturii creștine asupra sexualității. Așa a fost la Zidirea Lumii. (Geneza 2:24 “De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa şi se va uni cu nevasta sa şi vor fi amândoi un singur trup”.) Așa a fost la întemeierea creștinismului. (Matei 19:4-6 “Drept răspuns, El le-a zis: „Oare n-aţi citit că Ziditorul, de la început i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi a zis: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup”? Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.”) Aceasta a fost practica creștinilor de milenii. Este, deci, perspectiva creștină asupra sexualității superioară învățăturilor contrare promovate de ideologia sexuală seculară? Fără îndoială.

Pornind de la premiza sexualității bazate pe formarea “unui singur trup”, Pruss accentuează că el se formează prin consimțământul femeii și al bărbatului. În contrast, majoritatea celelorlalte practici sexuale nu se fundamentează pe consimțământ, pe egalitatea între soți, și nu au în vedere alcătuirea “unui singur trup”. De aceea, continuă Pruss, practicile sexuale străine creștinismului cauzează daune psihologice și trebuie respinse și abolite.

Capitolul 4 e probabil punctul culminant al cărții lui Pruss. E intitulat “One Flesh, One Body”, adică “un singur trup”. În acest capitol, Pruss face o analiză fascinantă a evoluției în gândirea iudeo-creștină de la Geneza 2:24 până în Noul Testament și demonstrează consistența perspectivei creștine asupra sexualității. Pornind de la această premiză, Pruss își continuă argumentația pe parcursul restului cărții lui, tratând subiecte de mare importanță. Căsătoria din perspectiva creștină, fiind formarea “unui singur trup”, consecința logică este procrearea. Tot din perspectiva “unui singur trup”, Pruss explică cu elocvență și excepțiile, de exemplu cazurile de infertilitate, ori poligamia.

Cu totul interesantă este discuția privind impactul tehnologiei asupra sexualității, familiei și căsătoriei. Pruss explică de ce perspectiva creștină respinge contraceptivele (previne împlinirea scopului procreativ al “singurului trup”); fertilizarea in-vitro; surogatul (adică absența actului procreativ al “singurului trup”); căsătoriile între persoane de același sex (care nici ele nu rezultă în formarea “unui singur trup”); poliamoria; practicile sexuale facilitate tehnologic pentru producerea plăcerii sexuale în afara căsătoriei; tehnologia modernă care caută să se substituie obiectivului procreativ al “singurului trup”, și așa mai departe.

Celibatul

Capitolul final, de doar trei pagini, și cel mai scurt al cărții lui Pruss, privește celibatul, o practică întâlnită în Biblie și practicată în tradiția creștină de mii de ani. Nu este celibatul, întreabă Pruss, o contradicție în raport cu scopul unitiv și procreativ al “singurului trup”? Pruss recunoaște că nu poate da un răspuns cât de cât coerent, acestei întrebări. Tradiția creștină a privit celibatul ca pe un mod de viață superior căsătoriei și vieții matrimoniale. În final, Pruss pare să dea un răspuns interesant, chiar dacă nu cu totul convingător: celibatul creștin e acceptabil dacă are ca obiectiv unitatea dintre persoana necăsătorită și Dumnezeu (Pagina 420). În căsătorie, soții își investesc timpul și energia în relația dintre ei. Prin contrast, zice Pruss, în celibat, individul își investește timpul și afecțiunea în relația lui cu Dumnezeu. Concluzia finală a lui Pruss: “Căsătoria este starea normală pentru ființele umane. Decizia unei persoane de a se abține de la căsătorie este, deci, un gest semnificativ, unul care poate semnifica trăirea încă aici pe pământ a vieții cerești pe care Hristos a făcut-o posibilă, aducând Împărăția lui Dumnezeu aici între noi”

Relevanța cărții lui Pruss

Importanța cărții lui Pruss este enormă, de la sine de înțeles, și nu poate fi supraestimată. Lecturarea ei este obligatorie pentru fiecare preot, pastor, lider de tineret, terapeut ori consilier creștin preocupat de asaltul ideologiei sexuale contemporane asupra societății civile și a vieții de familie. Pruss explică cursiv și coerent, într-o terminologie seculară și relevantă, superioritatea perspectivei creștine asupra sexualității în raport cu ideologia sexuală globală. Cartea e obligatorie mai ales pentru apologeții creștini în dialogul lor cu apologeții seculari ai ideologiei sexuale seculare.

Recomandăm o mică recenzie a cărții lui Pruss în engleză, publicată în noiembrie anul trecut:

http://www.thepublicdiscourse.com/2013/11/11074/

În acest link puteți citi 11 pagini din cartea lui Pruss :

http://undpress.nd.edu/book/P03014

CARTEA ONE BODY - AN ESSAY  IN CHRISTIAN SEXUAL ETHICS - ALEXANDER PRUSS

SURSA : BULETIN INFORMATIV AFR

http://www.alianta-familiilor.ro/proiectulcivic.html