TOMISTHECAT.RO – BLOG TOMIS THE CAT
TOT CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE. TOT CE FACI PENTRU ALȚII… RĂMÂNE !

Ian
29

INTOARCEREA LA DUMNEZEU A UNUI OM ESTE CEA MAI MARE MINUNE

În ziua de 6 aprilie 2013 (au trecut aproape doi ani), am primit pe blogul meu un comentariu care mi-a atras atenția în mod deosebit. De fapt, este vorba de O MĂRTURIE PERSONALĂ foarte puternică pe care trebuia să o public chiar din acea zi. Timpul a trecut foarte repede (nici nu-mi vine să cred) și am cerut iertare bunului Dumnezeu pentru faptul că abia acum reușesc să public mărturia lui Cristi pe care doresc să o aduc ÎN ATENȚIA TUTUROR ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI. Cristi, scumpule, mă umilesc înaintea Domnului și înaintea tuturor și îți cer iertare din toată inima că greutățile vieții m-au apăsat atât de mult încât pur și simplu am uitat să public frumoasa ta mărturie. Astăzi am intrat pe pagina web respectivă și Domnul m-a ajutat să redescopăr comentariul tău. M-am simțit atât de neplăcut și nu-mi explic cum a fost posibil să uit de tine. Îmi pare tare rău că de-atunci nu mi-ai mai dat un semn de viață. Roagă-te lui Dumnezeu pentru mine ca să pot continua să mă ocup de acest blog care cere mult timp și sacrificiu. Îți mulțumesc din toată inima pentru mărturia ta din care avem cu toții de învățat și Îl rog pe Domnul să te binecuvânteze și să te păstreze în harul Său!

Sfinte salutări, scumpei tale familii!

Al tău frate întru Hristos,
Tomis the Cat

CRISTIAN PETCU – MĂRTURIE PERSONALĂ
SCHIMBAREA INIMII ȘI ÎNTOARCEREA LA DUMNEZEU

„Haideți să vă povestesc ceva, în special, ție, ANDREI.

Acum 3 ani, aveam 37 de ani… pasionat până la limită de sport, culturism, pasionat de desen, grafică, în special iubitor de muzică techno, disco, house, în general muzică electronică, de muzică eram atașat foarte mult, nu pierdeam noutățile, adoram dansul de club, aveam nevoie de 4 metri pătrați doar pentru mine să mă desfășor, să mă vadă lumea, nu?… prietenii, fetele…

Apoi, pe linie de sport, eram de aproximativ 100 de kg, musculos, cu brațe sculptate la sală, la 1.73 metri înălțime, cu o obsesie pentru a arăta impecabil, bronzat, uleiat, parfumat cu tot ce era mai bun, îmi plăcea să fiu în centrul atenției… în fine, exteriorul meu era valoarea, comoara mea la care lucram, clipă de clipă… Sunt căsătorit și aveam un copil, atunci avea 12 ani… acum a venit al doilea și are 9 lunișoare.

Eram obsedat de ce și cum trebuie să mănânc, proteine, vitamine, etc, aveam nevoie ca „mașinăria” ce făcea genuflexiuni la sală cu 210 kg să fie bine alimentată, soția mă mai ruga uneori să postesc măcar o zi la câteva săptămâni. Atunci, asta mă scotea din sărite și mi se părea o glumă proastă. Eu nu concepeam ca să sar peste o masă, îmi pierdeam sursa de proteine și nutrienți… asta până când într-o zi, citind diferite cărți de nutriție, tot se accentua subiectul POSTULUI, dar sub formă de dietă, ca să zic așa, nu spirituală. OK, am zis eu, cu super-ambiția mea o să încerc să postesc și la început, au fost 5 zile doar apă, nimic altceva, A FOST G R O A Z N I C… ORIBIL!!! cu vomă, cu dureri de cap, spasme, etc, și munceam în paralel la locul meu de muncă (era o muncă fizică)… Ce știu, că în timpul ăsta, era și PAȘTELE la ortodocși și de rușine și de insistența soției, am tot mers la Biserică, o icoană, o plecăciune, cânta corul că era Paștele… În fine, am ajuns și la ziua a cincea care era de fapt seara de Paști, eram rupt de foame, cumva parcă trăiam cu spaima că mi se va opri inima, simțeam lucruri ciudate fizic… inima îmi bătea atât de rar și parcă nu o mai simțeam în piept…. a nu atinge hrana 5 zile nu e o glumă. Aveam în mașină o sticlă de suc de fructe ce urma ca imediat după ora 12 să o beau pentru a reintra în normal… asta în noaptea de Paști. Totul bine și frumos până a doua zi când m-am trezit, încetul cu încetul, am realizat că LUMEA DIN JURUL MEU ERA CU TOTUL ALTFEL, începând de la soție, copil, rude, părinți, simțeam anumite lucruri ce nu mi le puteam explica, mă uitam în oglinda din baie la mine, la persoana mea și nu mă mai recunoșteam… Mi-a venit să plâng, nu mai puteam să mă mai gândesc la lucruri pe care înainte cu DOAR 5 zile le iubeam și le adoram… M-a luat un sentiment de scârbă de propria mea persoană, vedeam cât de FALS sunt, cât de „văruit” eram pe din afară, nu mai dădeam doi bani pe material, pe tot ce înainte MĂ FASCINA PÂNĂ LA CULME… Am realizat că fiind cu prietenii mei dragi cu care am copilărit, cei de acum 5 zile cu care făceam glume proaste despre orice, femei, obscenități, homosexualitate, bani, sau despre prostia altora, iar acum nu mai puteam, PARCĂ AVEAM GURA CUSUTĂ, MI SE ÎNCLEȘTAU BUZELE, NU PUTEAM SĂ MAI PRONUNȚ EFECTIV ACELE CUVINTE MURDARE… Înainte, petreceam ore întregi la TV, filme cu arte marțiale, aventuri și senzuale, erotice și chiar mai nou, eram atras de pornografie. Mi se închideau ochii singuri când pe ecranul televizorului apărea o femeie în postură senzuală, toate fustițele acelea de pe ecran mă stimulau înainte, emisiunile de divertisment ce în majoritatea lor găsești acele asistente pe jumătate goale, acum îmi provocau greața la propriu. Stăteam nopțile cu prietenii mei la filme și la bancuri… după doar 5 zile, îmi era scârbă, GREAȚĂ de mine, de toată viața de înainte… NU CITISEM BIBLIA… Habar nu aveam ce era scris în ea, EU ERAM MULȚUMIT CĂ MĂ NĂSCUSEM CREȘTIN ORTODOX!!! Aveam BIBLIA de la un prieten dar era neatinsă și se așezase praful pe ea… OK, din acele zile, viața mea a intrat în conflict cu TOT și cu TOATE, CU MINE ȘI CU LUMEA… Am început, încetul cu încetul, să citesc din Sfânta Scriptură… Deja mă luase FOAMEA de CUVÂNTUL DOMNULUI… am început să studiez Biblia, apoi puțină psihologie umană, comportament uman, puțin despre religiile de pe glob, comandam cărți peste cărți, citeam zi și noapte și încă mai citesc și acum… Am descoperit ceva ce nu știam și nici măcar nu puteam să-mi închipui vreodată… Mă intriga cum acel „eu” vechi s-a transformat după 5 zile de post într-un „eu” nou… Prietenii deja se distanțaseră de mine, aveam alte priorități, alte pasiuni, o altă cale… E ca și cum sunt mereu FLĂMÂND de SFÂNTA SCRIPTURĂ… Mai apoi, după ceva timp, când realizasem că ceva DIVIN se cuibărise la mine în inimă, m-am întors înapoi la Biserică ca să-i mulțumesc lui DUMNEZEU, că așa era firesc… Dar surpriză… poate mulți dintre voi o să mă judece pentru ce voi spune acum, aveți toată libertatea să o faceți, eu o să mă rog ca și voi să aveți șansa de a simți ce simt eu acum, de 3 ani încoace… Odată intrat în Biserica Ortodoxă, simțeam de parcă intrasem într-o peșteră, TOTUL ERA EXTREM DE APĂSĂTOR, DE NEFIRESC… ILOGIC DIN PUNCTUL DE VEDERE DIVIN ȘI SIMȚEAM FUMUL DE LA LUMÂNĂRI DE PARCĂ ÎMI BLOCAU PLĂMÂNII… ICOANELE RECI FĂRĂ VIAȚĂ… Nu vroiam decât să scap cât mai repede de acolo, nimic nu mai era în ochii mei, așa cum a fost în cei 37 de ani de până atunci… ÎNȚELESESEM CĂ NOI, OAMENII, avem cumva și în ADN-ul nostru informațiile puse de DUMNEZEU, DRAGOSTEA LUI SĂ O PUTEM RECUNOAȘTE… SĂ O PUTEM ACCESA UȘOR… dar lumea seculară, banii, poziția socială, faima, moda, televiziunea, drogurile, prostituția, revistele seculare, goana după instant… plăceri instant, energie instant, mâncarea instant, iubirea de sine, bârfa, alcoolul, divertismentul secular, pornografia, eroticul, senzualul, lăcomia, batjocura, indiferența, știința ateistă, teoriile ateiste subtil IMPLANTATE SUBLIMINAL în decursul vieții noastre în fața televizorului, gunoiul din MALL-URI… muzica cu mesaje obscene, religii false, zâmbete prefăcute, aruncate unul altuia, lacrimi pervertite, iubirea exterioară a trupului, vestimentația obscenă și ispititoare, parfumuri seducătoare, mesaje de peste tot, „EI” ne învață copiii și pe noi, de altfel, cum și ce să mâncăm, ce să bem, cum să ne îmbrăcăm, ce muzică e în TOP, ce fustițe sunt în TREND, cum trebuie să ne distrăm, buze de plastic, păr de plastic, sânii de plastic, afișe peste tot, vindem faimă, vindem plăceri, vindem orice, chiar și mântuire… etc… și toate astea ca un munte ce acoperă și înăbușă TOT CE A PUS DUMNEZEU ÎN NOI, ÎN FIECARE DIN NOI!!!

Eu n-am avut nevoie de preot, de pastor, de rabin, de religie, ca să aflu că MARELE, NECUPRINSUL DUMNEZEU, DRAGOSTEA LUI, MILA LUI, a revărsat-o într-o bună zi peste mine, nemeritând-o, un gunoi fiind, peste care EL și-a pus un mărgăritar, dăruindu-mi o inimă nouă… Nu știam mai nimic despre EL… purtam o cruciuliță la gât, crezând că prin asta EL va fi mulțumit de mine… mulți o poartă la gât, la buric, la glezne, la oglinda retrovizoare a mașinii, tatuată eventual, la ureche… dar Dumnezeu e scârbit de toate astea… nu vrea decât INIMA NOASTRĂ, o viață predată la picioarele LUI, în slujba LUI, pentru a propovădui EVANGHELIA oriunde e posibil, de a ne iubi unii pe alții și de a sta departe de tot ceea ce ne pătează sufletul… ARE TOT DREPTUL SĂ CEARĂ ASTA, PENTRU CĂ SUNTEM CREAȚIA LUI… fără pocăință, fără botez, și fără o viață cu adevărat creștinească, nu e posibil să fim plăcuți Lui… e nesupunere, la ce I-ar trebui Domnului un suflet nesupus?!?

SĂ NU NE ÎNȘELĂM! În clipa morții, când inima va zvâcni ultima oară, VĂ ASIGUR, CHIAR ȘI ATEU FIIND, SPAIMA TE VA ÎNFĂȘURA CA UN ȘARPE ȘI TE VEI ÎNTREBA DACĂ NU CUMVA VIAȚA CE AI TRĂIT-O A FOST O URIAȘĂ GREȘEALĂ….!

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Mărturia de mai sus a fost postată pe acest blog după cum puteți vedea:

http://tomisthecat.ro/romania-moastelor-a-superstitiilor-si-a-evului-mediu/#comment-378

Slava lui Dumnezeu care a avut mila de sufletul meu si nu m-a lasat sa pier in faradelegi si pacate

CRISTIAN PETCU – COMENTARII POSTATE
PE BLOGUL TOMISTHECAT.RO

Într-adevăr, foarte mulți mizează pe faptul că totul e să fii etic, moral, cu alte cuvinte, bun la suflet, înțelegător, calm, respectuos, tolerant, etc… Da, așa este până la un punct când ne dăm seama că moralitatea și etica, te țin departe de pușcărie, de tribunale sau de probleme în general dar nu te ajută să intri în Raiul lui Dumnezeu. De ce??? Și budiștii și taoiștii și hindușii și islamiștii, zoroaștrii, sunt foarte mulți dintre ei extrem de morali, ba mai mult, au un respect enorm pentru natură, pentru semenii lor, dar nu Îl au pe Dumnezeul Bibliei. Am cunoștințe ateiste ce nu vor să audă de religie, de Dumnezeu sau de orice altceva ce duce la spiritualitate, dar credeți-mă, sunt niște persoane nu numai bine educate intelectual, cu școli și facultăți ci și cu o dragoste enormă (chiar și așa lumească) pentru cel de lângă ei. Dar cum zice și Sfânta Scriptură: “nimeni nu vine la Tatăl DECÂT prin Mine!”. Odată ce nu Îl ai ca Domn Suveran, ca Mântuitor, Stăpân, nu știu sincer dacă cineva va vedea Raiul… Doar Bunul Dumnezeu știe, doar EL decide de cine va avea milă, de cine se va îndura… noi nu ne putem da cu părerea, El alege…

DUMNEZEU TATĂL… E IMPOSIBIL DE DESCRIS ÎN CUVINTE, E O FORȚĂ, O PUTERE, O CAPACITATE FIZICĂ ȘI SPIRITUALĂ PE CARE O MINTE UMANĂ NU O POATE CUPRINDE, nu o putem explica sau descrie în cuvintele omenești… suntem limitați… Fiecare ATOM, fiecare MOLECULĂ, fiecare sclipire de ADN de pe planeta asta are o informație pusă de EL… ce, cum, când, unde, ce rol, cum să stea totul închegat împreună, ce să lumineze și ce nu, ce să respire și ce nu… EL E ÎN TRECUT ȘI ÎN ACELAȘI TIMP, ÎN PREZENT ȘI TOTODATĂ ÎN VIITOR, sau gândește-te că e ca și cum mintea noastră ar fi cumva ca un MEMORY-STICK… absorbim informații pe parcursul vieții, că vrem sau nu, așa e, le stocăm, miliarde, și cum sub hipnoză unii oameni povestesc cu lux de amănunte ce au făcut sau ce au zis într-o anumită zi a vieții, cu foarte mulți ani în urmă, scoțând din fișier acea informație pe care ei o uitaseră deja, la fel și Creatorul nostru, MARELE MEȘTER, TATĂL, va accesa tot, fiecare secundă a vieții NOASTRE, publică sau intimă… În fața Lui, totul e descoperit… atunci vei afla că era mai bine ca cei doi ochi să nu-i fi aruncat pe lucruri murdare, că vorbele rostite chiar și în gând, au fost deșarte, că tot ce ai făcut în ascuns, de fapt E LA VEDERE… și că viața pe acest pământ, de fapt, a fost un EXAMEN… o clipă… în care poți pierde sau câștiga totul. Și că DOMNUL nostru, BUNUL ȘI MILOSTIVUL TATĂ, avea planuri pentru sufletul TĂU, acolo unde e un drum cu sens unic fără șansa întoarcerii, fără ca regretul TĂU să mai conteze, lacrimile și scrâșnirea dinților te vor urmări o veșnicie… toate astea pentru că EL, FIIND DRAGOSTEA UNIVERSALĂ ABSOLUTĂ, tot pentru același motiv va fi și DREPT JUDECĂTOR… Ca să iubești copiii așa cum o face EL, trebuie să URĂȘTI AVORTUL; ca să iubești, trebuie să și urăști, doar că nu prin felul uman, al cărnii, ci prin felul Lui DUMNEZEIESC și tot atunci, ne vom da seama că EL e CREATORUL și STĂPÂNUL A TOT ȘI TOATE și că o mână de oameni ce cred că ritualurile de orice fel îi vor scăpa de la pedeapsă, se vor înșela amarnic.

TATĂL are copii creștini și bogați și săraci, și negri și albi, chinezi, indieni, tineri, bătrâni, ce sunt prin toate colțurile lumii, ce nu au auzit vreodată de PUPATUL MOAȘTELOR sau de a-ți face SEMNUL CRUCII CU MÂNA, SAU CĂ SE FACE POMANA MORTULUI, SAU DE COLIVĂ, PRESCURI, COLACI, ETC… OAMENI BUNI, BUNUL DUMNEZEU NU ARE DE-A FACE CU AȘA CEVA!!! Duceți-vă în India, Angola, Tailanda, la polul nord la eschimoși, unde vreți voi… și veți vedea CREȘTINI ADEVĂRAȚI CE ÎL IUBESC PE DUMNEZEU PÂNĂ LA JERTFA CU VIAȚA, ce respiră Biblia, mănâncă Biblia și trăiesc Biblia, dar ei nu au auzit de moaște, de colive, de preafericiți, de găina dată peste groapa mortului, de lumânări, de Filofteia, de Paraschieva, etc… EL NU E UN MOȘ CU BARBĂ LUNGĂ CA ÎN ALBUMELE FOTO DE PE PEREȚII BISERICILOR TRADIȚIONALE… E DRAGOSTEA ABSOLUTĂ DE NECUPRINS ȘI IMPOSIBIL DE AFIȘAT CA O CARTE POȘTALĂ ÎNTRE NIȘTE RAME DE TABLOU AURITE… OMUL NU VA PUTEA CUPRINDE ÎN MINTEA LUI UNIVERSUL INFINIT… DUMNEZEU NU SE LASĂ BATJOCORIT… Un Iisus brunet la ortodocși în icoanele lor, cu părul lins sau alteori cu părul ondulat, iar la catolici e blond, ba că sfinții ortodocși fac minuni și nu cei catolici (nerecunoscuți de B.O.R.), ba că cei catolici sunt cei adevărați și nu cei ortodocși… Unii zic că ”statuile noastre fac minuni”, alții spun „ba nu, că icoanele noastre”, vindecări miraculoase au loc peste tot în lume și la atei, și la ortodocși, și la catolici, și la hinduși, și la neoprotestanți !

EL VINDECĂ PE TOȚI, BUNI ȘI RĂI DE PE TOT CUPRINSUL GLOBULUI… DOAR CĂ NOI REFUZĂM SĂ NE ÎNTOARCEM CU FAȚA CĂTRE EL, CA SĂ-L SLĂVIM AȘA CUM VREA EL, NU CUM NI SE PARE NOUĂ…

Oameni buni, dați TOTUL deoparte și citiți SFÂNTA SCRIPTURĂ, cu sufletul, cu inima, cu duhul, nu cu ochii de carne…

DUMNEZEU SĂ FIE CU VOI !

http://tomisthecat.ro/romania-moastelor-a-superstitiilor-si-a-evului-mediu/#comment-377

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Pacea Domnului… Bună ziua… Mai întâi de toate, țin să vă mulțumesc din tot sufletul pentru blogul dumneavoastră pus în slujba Domnului. O cale uimitoare de a afla lucruri noi și frumoase, am dat peste el din întâmplare… stau nopțile și „scormonesc” printre miile de informații despre tot ce ține de credință, religie, ritualuri, despre oameni, tot ce mi-ar fi de folos să mă clădească sufletește și duhovnicește.

Cât despre dorința dumneavoastră de a publica mărturia mea, DA, cum să nu, să fie spre slava DOMNULUI și să dea DUMNEZEU ca din ce în ce mai mulți să se întoarcă cu fața către El, nu către lume. Să nu credeți că eu aș fi capabil să mă schimb de unul singur, nu, am și eu foarte multe lupte cu mine însumi, vin din lume și mintea mea, ca și trupul, dealtfel obișnuit 37 de ani cu tot ce i s-a oferit, tot a luat, era însetat de plăcere, nu refuza nimic, doar HARUL BUNULUI DUMNEZEU a făcut posibilă „învierea mea” așa cum zice și Sfânta Scriptură „eram morți în păcat”. Marile lupte abia de acum încep, diavolul nu stă cu mâinile în sân, dacă nu te poate lua pe tine, va lovi în cei dragi ție, în soție, în copii, în părinți, în prieteni, el va căuta să ți-i ia, să ți-i ducă în păcat, în lume, departe de Dumnezeu…

Lupta e mare, e chiar imposibilă pentru un om, de asta trebuie să ne rugăm DOMNULUI să ne dea putere, călăuzire, în EL e toată speranța, noi suntem prea slabi, neputincioși, tăria și înțelepciunea e de la EL, carnea nu poate face mai nimic. Satana îți va sări în față cu tot ce vrei, bineînțeles CONTRAFĂCUT, FALSIFICAT, orice poate să pervertească ORICE, și dragostea, și speranța chiar. Sună ciudat, SPERANȚA insuflată de DUMNEZEU și cea insuflată de satana, atunci când satana îți șoptește la ureche că e ok să bei, nu mult, puțin chiar, doar un păhărel că nu mă îmbăt ca alții, că nu curvesc săptămânal ci așa… mai rar, o dată la jumătate de an, că nu o ating ci doar o privesc, și că nu înjur să mă audă vecinii ci doar așa printre dinți ca să mă descarc, sau o seară în club?!? de ce nu? că sunt tânăr, mă distrez, un banc obscen, doar mai râdem și noi că oameni suntem, nu?… și multe altele… Toate astea repetat, mereu și mereu, zi de zi, an de an, aduse la o stare de normalitate fără a simți nicio remușcare, văzute și auzite peste tot într-o țară „creștină de peste 2000 de ani”, de ce??? pentru că diavolul ne-a șoptit că avem o așa zisă „speranță”, una diabolică cu care te prezinți săptămână de săptămână în fața icoanei, a moaștelor, a preotului, speranță că vei fi iertat după ce ți s-a pus patrafirul pe cap, ca mai apoi să o iei de la capăt și să fii mereu același om, neschimbat, rece, insensibil la faptul ca DOMNUL ISUS A MURIT PE CRUCE, AVOCATUL CERESC care S-a pus între om și DUMNEZEU… pentru ca noi să existăm în clipa asta, să ne putem bucura de viață… SLĂVIT SĂ-I FIE NUMELE ÎN VECII VECILOR, AMIN!

Vă mulțumesc din suflet pentru acest blog, o cale superbă de a comunica unii cu alții. Vă iubesc.

http://tomisthecat.ro/romania-moastelor-a-superstitiilor-si-a-evului-mediu/#comment-381

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Ian
14

OTILIA BUNACIU (18.05.1928 - 14.01.2015)

Sora Otilia Bunaciu a trecut astăzi în veșnicie în jurul orei 15.00 după ce starea dânsei de sănătate se deteriorase progresiv din cauza vârstei înaintate.
În ultimele luni de zile, dânsa nu mai avea poftă de mâncare și de aceea se hrănea insuficient pentru că organismul nu mai primea nici măcar alimentele foarte gustoase care îi erau pregătite. Nici suplimentele cu vitamine, proteine, etc. nu mai erau asimilate de trupul dumneaei. În consecință, a pierdut mult în greutate, era extrem de slăbită și în ultimele două săptămâni, dânsa nu mai avea puterea să se ridice din pat. Bunul Dumnezeu a iubit-o mult, a avut foarte multă milă de dânsa și a luat-o destul de repede Acasă ca să nu facă escare, așa cum se întâmplă în cazul multor bătrâni care nu se mai pot mobiliza.

Sora Otilia Bunaciu a fost soția fratelui păstor prof.univ.dr. Ioan Bunaciu Senior (dânsul a împlinit 90 de ani în urmă cu o săptămână) cu care s-a căsătorit în iunie 1951. De asemenea, dânsa a fost mama fratelui păstor Otniel Ioan Bunaciu care slujește în Biserica Baptistă “Providența” și este președintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România și al Federației Europene Baptiste.

Sora Otilia (născută Turcu) Bunaciu s-a născut la data de 18 mai 1928
în Almaș, județul Arad. După căsătorie, dânsa a urmat cursurile Institutului Teologic Protestant din Cluj iar ulterior a slujit timp de 25 de ani ca secretară a Uniunii Bisericilor Baptiste din România. De asemenea, sora Otilia a rămas în memoria multor studenți teologi baptiști, ca fiind ca o mamă pentru dânșii, având o inimă mare pentru toți sărmanii. A slujit și la școala duminicală la care participau copiii din Biserică.

Toți cei care au iubit-o și vor să o mai vadă în zilele următoare, sunt invitați să participe la serviciile de priveghi care vor avea loc în zilele de joi și vineri (15 și 16 ianuarie 2015) de la ora 18 la Biserica Baptistă “Providența” din București, cartierul Ferentari, unde sora Otilia Bunaciu a fost membră.

Serviciul de înmormântare va avea loc sâmbătă, 17 ianuarie 2015, ora 12
la Biserica Baptistă „Providența” Ferentari, Str Talazului nr 16, București
.

Îl rog din toată inima pe Domnul să mângâie inimile îndurerate ale membrilor familiei și să-i întărească în aceste zile în care se despart temporar de scumpa lor soție, mamă și bunică.

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El!”
(Psalmul 116:15)

Dec
31

FELICITARE CRESTINA DE ANUL NOU

O, Doamne Sfinte Tată Ceresc, Tu ești Părintele veșniciei și Îți mulțumesc că ai îngăduit să trecem biruitori prin toate greutățile și încercările anului 2014.
Te slăvesc și Te preamăresc pentru că în bunătatea Ta cea mare, ne-ai mai lăsat pe pământ și anul acesta, ne-ai dăruit viața până în aceste clipe, ne-ai mai dat O ȘANSĂ. Te rog fierbinte ca în noul an 2015 să te înduri de această țară așa zis creștină și să reverși peste toți românii harul Tău nemărginit.

O, Doamne Iisuse Hristoase, Tu ești Domnul Păcii și dacă vrei, POȚI să vindeci România de ura și dezbinarea care o macină de ani de zile, poți să aduci împăcarea între mamă și fiică, între tată și fiu, între frate și soră, între frate și frate, între unchi și nepot, între vecinii de bloc, între colegii de serviciu, între pastorii, prezbiterii și diaconii tuturor Bisericilor, între toți cei care se pretind a fi copii ai Tăi, între Guvern, Președinție și Parlament, între toți conducătorii țării, între toți cei care pot contribui la reconstrucția României.

O, Doamne Duhule Sfânt, Tu ești Cel Minunat, Mângâietorul, Sfătuitorul și Apărătorul nostru, Cel care ne arăți starea noastră de păcat, Cel care ne mustri, ne cercetezi inimile și ne convingi în fiecare zi, Cel care ne ajuți să înțelegem cum trebuie să trăim pe acest pământ plin de silnicie și fărădelege. Te rog să zdrobești inimile românilor împietriți în necredință, te rog să aduci VIAȚA peste poporul român care este mort în fărădelegi și păcate.

VINDECĂ ȚARA, DOAMNE și fie ca anul 2015 să fie un an de cercetare, de îndurare, de pace, de trezire spirituală și de întoarcere la Dumnezeu a cât mai multor români! Fie ca orice orice român să ajungă la cunoștința Adevărului și să înțeleagă că fără pocăință și fără credință, fără ascultare și fără supunere față de Cuvântul Sfânt, NU AVEM NICI O ȘANSĂ! Fie ca nici un român să nu se rușineze de Evanghelia lui Hristos pentru că Ea este puterea lui Dumnezeu care ne conduce spre mântuire! Fie ca românii să nu accepte să rămână niște animale raționale care vin de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri! Fie ca orice formă de neopăgânism să piară din România și orice suflet de român
să mărturisească faptul că Iisus Hristos este Domnul!

M-am rugat toate acestea, în Numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh!
Amin!

LA MULȚI ANI VEȘNICI, TUTUROR ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI!

Cu drag,
Tomis the Cat – Blogger Evanghelic

Dec
25

„Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat,
şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii!”
(Isaia 9:6)

DUHUL SFANT IN CHIP DE PORUMBEL

Cu ocazia Sărbătorii Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, le doresc tuturor prietenilor și cunoscuților, tuturor cititorilor blogului meu, tuturor credincioșilor din toate Bisericile și tuturor românilor de pretutindeni, mult har, pace și binecuvântare din partea Tatălui Ceresc! Să ne bucurăm împreună și să-L slăvim pe Dumnezeu pentru că ne-a dat darul cel mai de preț, pe Domnul Iisus Hristos care a venit pe acest pământ ca să ne răscumpere din felul nostru deșert de viețuire în care trăiam odinioară. Să ne plecăm în genunchi înaintea scumpului nostru Mântuitor Iisus Hristos, Părintele și Episcopul sufletelor noastre, singurul Mijlocitor între noi, oamenii păcătoși și Dumnezeu care este Cel de trei ori sfânt, Cel veșnic închinat, mărit și slăvit.

Fie ca Domnul Iisus să se nască cu adevărat în inimile noastre
iar chipul Său să se oglindească în fiecare zi în viețile noastre!

NAȘTEREA LUI HRISTOS SĂ VĂ FIE DE FOLOS!

Cu toată dragostea,
Tomis the Cat – Blogger Evanghelic

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Dec
11

Trebuie să recunosc sincer că niciodată nu mi-a plăcut muzica populară.
Acest lucru se explică prin faptul că sunt născut la oraș și nu prea am avut tangență cu mediul rural decât într-o foarte mică măsură. Sunt convins că există interpreți de muzică populară cu voci de aur care „te ung pe suflet” atunci când îi asculți. Cu toate acestea, muzica populară rămâne pentru mine un stil muzical pe care îl înțeleg și-l asimilez destul de greu.

Cu mai mult timp în urmă, am descoperit o piesă superbă de muzică populară interpretată de maestrul Nicolae Vicol. După ce am ascultat-o cu atenție, am rămas uimit de frumusețea ei, nici măcar nu mai am cuvinte… Paradoxul paradoxurilor constă în faptul că îmi vine să ascult această cântare de zeci și sute de ori, nici mie nu-mi vine să cred ce se întâmplă cu mine, a avut un impact deosebit de puternic asupra mea, m-a făcut să rezonez, m-a impresionat până la lacrimi. Mesajul transmis mi-a atins inima într-un mod în care numai Dumnezeu Duhul Sfânt o poate face, fiind vorba de textul sacru din ISAIA 53 în care proorocul prezenta lucrarea desăvârșită pe care Domnul nostru Iisus Hristos avea să o împlinească cu 600 de ani mai târziu.

Vă invit cu drag să ascultăm împreună această cântare minunată care este foarte potrivită în această perioadă în care se apropie Sărbătoarea Nașterii Domnului. Să ne cercetăm inimile pentru că noi nu suntem cu nimic mai buni decât cei care au trăit pe vremea Domnului Iisus Hristos, ba dimpotrivă, de multe ori și noi Îl pălmuim și Îl batjocorim pe Domnul nostru Iisus Hristos prin felul nostru deșert de viețuire, nu-L luăm în seamă și nu ascultăm glasul Lui deși a purtat asupra Lui păcatele noastre în timp ce era atârnat pe cruce.
De multe ori, Îi întoarcem spatele Domnului Iisus, Îl jefuim de bunurile Sale și chiar Îl răstignim din nou, deși ne batem cu pumnul în piept că suntem „creștini de 2000 de ani” sau așa ziși „ortodocși” închipuiți.

Click pe PLAY (butonul triunghiular) pentru piesa „CINE A CREZUT?” interpretată de Nicolae Vicol:

„Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi, El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.”

(Isaia capitolul 53 – Biblia – Vechiul Testament)

O palmă dată Domnului Iisus Hristos – Pastor David Ciucur – 5 septembrie 2010 – 320 Kbps.mp3 :

O palmă dată Domnului Iisus Hristos – Pastor David Ciucur – 5 septembrie 2010 – 64 Kbps.mp3 :