web analytics

TOMISTHECAT.RO – BLOG TOMIS THE CAT
TOT CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE… TOT CE FACI PENTRU ALȚII… RĂMÂNE!

Aug
27

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Sâmbătă 21 august 2010 nu este o zi oarecare pentru România ci reprezintă o zi istorică în care a fost proclamată public DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA – UN APEL LA CONŞTIINŢA CREŞTINĂ A FIECĂRUI ROMÂN!

Probabil că românii noştri preocupaţi de grija zilei de mâine nu au auzit niciodată despre aşa ceva şi de aceea m-am gândit să public și eu pe blogul meu acest document care trebuie prezentat tuturor compatrioților noștri.

Dacă eşti un român şi un creştin adevărat, te rog să citeşti chiar acum DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA iar apoi vei găsi un link prin care vei putea vota în favoarea acestui document de importanţă excepţională pentru viitorul unei Românii în care trebuie să primeze curăţenia morală, precum şi valorile fundamentale creştine care au ajutat poporul român să reziste printre furtunile veacurilor. Una dintre devizele blogului meu (vezi bannerul aflat în colţul dreapta sus al paginii Home) este FIGHT ALWAYS AGAINST THE EVIL! (LUPTĂ ÎNTOTDEAUNA ÎMPOTRIVA RĂULUI!). Te invit şi pe tine, dragă cititorule, să lupţi cu toată fiinţa ta împotriva proliferării fenomenelor de degradare valorică, favorizate în contextul secularizării și ateizării agresive cu care se confruntă lumea de astăzi, inclusiv România. Nu sta nepăsător!

Îți mulţumesc pentru că vei semna DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA.
Fii binecuvântat de Dumnezeu! Fii binecuvântată de Dumnezeu!

Cu prețuire,
Tomis the Cat – blogger evanghelic
_______________________________________________________________________________

A mai trecut un an de la ultimul apel pentru semnarea Declarației de la Timișoara, o declarație a conștiinței creștine. Pe 21 august 2017 s-au împlinit șapte ani de când a fost lansată și de atunci a fost semnată de aproape 12 mii de persoane. Dorim să ajungem la 13 mii de semnături în următoarele câteva săptămâni. Socotim potrivit să relansăm anual Declarația, dând astfel posibilitatea multora dintre dumneavoastră și noilor noștri cititori să o semneze. Semnarea ei, dar mai ales cunoașterea punctelor ei esențiale, este de o importanță care nu necesită explicații.

Trăim în vremuri tulburi când valorile morale și creștine sunt asediate, trivializate și se schimbă la viteza luminii. Spre rău! Este deci important și necesar să ne reamintim periodic de principiile fundamentale și punctele cardinale valorice care sunt comune tuturor creștinilor din România și mai ales să afirmăm valorile creștine în viața publică a României. Declarația afirmă adevărurile și valorile fundamentale pentru care mișcarea pro-familie și pro-viață din România militează de ani de zile. Vă rugăm, deci, citiți Declarația, semnați-o și dați-o la cât mai mulți alții să o semneze.

Sprijiniți eforturile noastre, semnând Declarația! Haideți, deci, în câteva săptămâni să depășim 13 mii de semnături!

CUM SE SEMNEAZĂ DECLARAȚIA?

Semnarea Declarației de la Timișoara se face în două etape. Bifați linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php și semnați Declarația.
După aceea, veți primi un mesaj care vă va cere să confirmați semnătura, apasând pe un link de confirmare. Fără confirmarea semnăturii, numele și semnătura dvs, nu vor apare în lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnăturii apare în limba engleză cu următorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adică: “Mulțumim pentru că ați completat formularul petiției. Semnarea petiției e aproape gata. Vă rugăm, confirmați-vă semnătura, apăsând pe linkul de mai jos.”)

Important: Declarația acceptă doar o singură semnătură de adresă electronică (un singur IP). Ca atare, sugerăm ca în situațiile unde două persoane folosesc aceeași adresă electronică, de exemplu, soțul și soția, semnătura să fie dată în numele ambilor soți, de exemplu “Ioan și Maria Ionescu.”

Rugăminte: Vă rugăm semnați Declarația cu numele întreg nu doar cu inițiale. Vă mulțumim.

CUM CREȘTEM SEMNĂTURILE ÎMPREUNĂ?

Cum putem crește împreună numărul de semnături? Nu implică mare lucru sau investiție de timp. Doar câteva acțiuni simple care iau doar câteva minute.

În consecință:

1. Cei care încă n-ați semnat Declarația de la Timișoara, sunteți invitați încă o dată să o semnați.

2. Trimiteți linkul Declarației sau mesajul acesta la toate persoanele din baza dvs de adrese e-mail pentru a fi semnată. Dacă deja ați făcut-o, vă rugăm să o faceți încă o dată sau chiar periodic, eventual săptămânal, pentru o perioadă de câteva luni.

3. Postați Declarația și linkul ei pe site-urile dvs electronice, Biserici, Parohii, grupuri de discuții, bloguri personale, etc.

4. Promovați-o în școli, la orele de științe sociale sau religie!

5. Cei care sunteți înscriși pe site-uri de socializare (facebook, hi5, etc) sunteți rugați să postați periodic informații despre „Declarația de la Timișoara” și să trimiteți linkul, cu îndemnul de a fi semnată.

6. Părinți! Aveți copii care sunt și ei înscriși pe diferite site-uri electronice. Mergeți la ei, când sunt la calculator și cereți-le să dea un mesaj în rețeaua de socializare, solicitând semnarea Declarației sau scrieți-l dvs si trimiteți-l de pe contul lor.

Familia şi căsătoria sunt puse în discuţie în lumina unor noi „drepturi ale omului”.

Repere tradiţionale, care au stat la baza organizării societăţii, sunt relativizate.

Cei ce afirmă valorile familiei, aşa cum au fost ele înţelese dintotdeauna de către poporul român, sunt etichetaţi drept „retrograzi” şi „fundamentalişti”.
Se încearcă reducerea lor la tăcere şi se doreşte crearea unei noi societăţi, cu „valori” noi, trasate de câteva organizaţii care nu împărtăşesc valorile creştine, din interiorul şi din exteriorul României.

Aberaţiile şi deviaţiile de comportament sunt normalizate în numele „modernismului”.

În faţa acestui asalt asupra valorilor tradiţionale, CREȘTINII TREBUIE SĂ IA ATITUDINE!

DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA îi invită pe toţi oamenii de bună credinţă, care subscriu principiilor enunţate în ea, să-şi facă auzită vocea şi să dea glas valorilor în care cred – VIAŢA, CĂSĂTORIA ŞI FAMILIA – AŞA CUM LE-A CREAT DUMNEZEU – cu aceeaşi fermitate, curaj şi putere în Hristos cu care au făcut-o şi înaintaşii lor.

Pentru noi, pentru familiilor noastre, pentru semenii noştri şi pentru autorităţi:

DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA – UN APEL LA CONŞTIINŢA CREŞTINĂ A FIECĂRUI ROMÂN

Redactată de Alianţa Familiilor din România cu prilejul conferinţei anuale A.F.R. ţinută la Centrul Areopagus din Timişoara pe 20 martie 2010 şi deschisă publicului spre semnare.

PREAMBUL

Societatea umană a trecut, în epoca modernă, prin schimbări majore în plan politic, social, cultural şi economic.

Aceste transformări, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX şi care continuă în secolul XXI, au condus societatea umană spre mai bine. Viaţa comunităţilor şi a indivizilor a fost în general îmbunătăţită. Au fost eliminate, în multe părţi ale lumii, nedreptăţi şi inechităţi profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale şi prin salturi calitative ale vieţii.

În acelaşi timp, însă, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care subminează valorile fundamentale ale societăţii umane. Secularismul agresiv, tendinţele radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-creştine sunt o realitate manifestă.

Societatea românească nu a rămas izolată de aceste evoluţii. Ieşită dintr-o lungă perioadă totalitară, România şi locuitorii săi, încă luptă pentru regăsirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din ţesătura sa intimă.

Din această identitate comună face parte, la loc de frunte, CREDINȚA CREȘTINĂ, împărtăşită de un procent covârşitor dintre cetăţenii României, întreţesută în ethosul nostru naţional şi care influenţează manifestările sociale, culturale şi politice ale românilor, fiind reperul la care ne raportăm ca la un standard comun, atemporal şi absolut.

Totuşi, în contextul transformărilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potenţialul pentru un conflict incipient între valorile moralei creştine şi „noile valori” seculare, în esenţă anti-creştine, promovate la nivel internaţional, în special în cadrul Uniunii Europene.

Putem constata că acest conflict este deja manifest în unele state membre ale Uniunii Europene. Asistăm, în ultima vreme, la tot mai multe cazuri în care creştinii sunt aduşi în faţa Justiţiei ca învinuiţi datorită credinţei lor, suferind o formă de pedeapsă pentru că valorile lor creştine exprimate, încalcă noi legi sau noi „drepturi ale omului”, în marea lor majoritate iluzorii, contrare raţiunii şi binelui autentic al omului. Această evoluţie nefericită crează o presiune asupra creştinilor, pentru a-şi cenzura sau chiar abandona credinţa şi valorile, pentru a nu se face pasibili de încălcarea unor norme ale statului sau vieţii publice.
Nu puţini creştini văd în această situaţie o întoarcere la perioadele istorice în care creştinii erau prigoniţi pentru credinţa lor.

Având în vedere cele de mai sus, subsemnaţii, creştini care urmăm învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Apostoli ai Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos şi a celor ce le-au urmat lor şi care ne-au învăţat calea, lăsând deoparte disputele teologice, mărturisim valorile creştine comune insuflate de Sfântul Duh şi afirmăm cu tărie cele ce urmează:

1. Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci (Evrei 13:8).
Credinţa creştină pe care o mărturisim este deasupra transformărilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.

2. Această credinţă ne determină viaţa şi acţiunile de zi cu zi, în tot locul şi în tot ceasul. Ea nu poate fi ţinută ascunsă; nu putem fi creştini numai acasă sau doar la Biserică.

3. Potrivit Sfintei Scripturi, înţelegem să ne facem datoria de cetăţeni, să dăm Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine şi să ne supunem autorităţilor şi legilor, în măsura în care acestea nu contravin conştiinţei şi valorilor noastre creştine.

4. Familia întemeiată pe căsătoria între UN BĂRBAT şi O FEMEIE este o instituţie fundamentală a societăţii, creată de Dumnezeu şi expresie a complementarităţii naturale dintre un bărbat şi o femeie, a dragostei şi a respectului reciproc.

5. În calitate de părinţi creştini, avem datoria faţă de copiii noştri,
să-i creştem şi să-i educăm în spiritul ascultării de Dumnezeu
. Suntem îngrijoraţi de manifestările imorale, permise sau chiar promovate în numele drepturilor omului şi al unei toleranţe fără discernământ.

6. Drepturile părinţilor sunt drepturi fundamentale, între ele,
fiind primordial dreptul de a dispune de educaţia civică, morală şi religioasă a copiilor lor.

7. Fiecare copil are dreptul să fie născut şi crescut într-o familie care se constituie din UN BĂRBAT şi O FEMEIE.

8. Dreptul la viaţă, începând cu momentul conceperii şi până la moartea naturală, este un drept fundamental al tuturor fiinţelor umane.

9. Libertatea religioasă şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi fundamentale şi istorice.

10. Demnitatea umană este intrinsecă fiecărei fiinţe umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi este deasupra oricărei autorităţi lumeşti.

11. În participarea noastră la viaţa cetăţii şi la viaţa politică, sprijinim şi conlucrăm cu acei factori care aderă la valorile în care credem. Oricare ales sau reprezentant, trebuie să-i reprezinte pe cei ce-l votează şi să afirme valorile lor.

În încheiere, chemăm Statul Român şi reprezentanţii săi, să respecte şi să reflecte, în formularea legilor şi politicilor publice, valorile şi tradiţiile sociale şi culturale, de inspiraţie creştină, ale poporului român, pentru a nu se ajunge la conflicte – de conştiinţă sau manifeste – între cetăţean şi autoritatea din care izvorăsc aceste legi.

(Declarația de la Timișoara – Un apel la conștiința creștină a fiecărui român – 21 August 2010)

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

DACĂ EŞTI DE ACORD CU PRINCIPIILE ENUNŢATE ÎN DECLARAŢIA DE LA TIMIŞOARA, TE ROG SĂ ÎŢI EXPRIMI AICI ACORDUL (VEI FI DIRECŢIONAT PE O PAGINĂ WEB PE CARE TE ROG SĂ O DERULEZI, PÂNĂ CÂND VEI VEDEA RUBRICA „SEMNEAZĂ DECLARAȚIA” .
ÎŢI MULŢUMESC ŞI DORESC CA DUMNEZEU SĂ TE BINECUVÂNTEZE!

Semnați DECLARAȚIA DE LA TIMIȘOARA

Rugăminte: Vă rugăm postați și publicați peste tot apelul nostru pentru semnarea Declarației de la Timișoara, inclusiv linkul Petiției.

SEMNAȚI! SEMNAȚI! SEMNAȚI! – UN EXEMPLU CARE INSPIRĂ

Mulți dintre noi ezită să semneze Petiții sau alte demersuri, de teamă să nu fie denigrați. Dacă noi tăcem, opozanții valorilor și ai noștri, nu tac. Sunt vociferi și dau impresia că doar ei sunt prezenți în spațiul public. Și vocile noastre trebuie auzite! Un exemplu pozitiv recent îl învățăm de la liderii comunităților creștine din Texas. Anul acesta, a fost lansată o inițiativă legislativă în Texas pentru prevenirea acordării de drepturi speciale persoanelor transgender. Opoziția și presiunea din partea marilor corporații americane, au fost intense. Un grup de aproape 800 de pastori și lideri creștini influenți din Texas, au adresat o Scrisoare Deschisă legislaturii texane, cerând adoptarea legii. Au fost un exemplu bun și grăitor pentru comunitatea creștină din Texas. Sperăm să-i inspire și pe cititorii noștri. Scrisoarea Deschisă a pastorilor texani, împreună cu lista semnatarilor, pot fi citite AICI

DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI
ARTICOLUL 16

Articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului afirmă:

„Cu începere de la împlinirea vârstei legale, BĂRBATUL și FEMEIA, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie. Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a Statului”.

Familia română își cere drepturile. Aceste drepturi le pledăm, le-am pledat din 2006 încoace și vom continua să le pledăm. Sunt cele mai prețioase dintre drepturi dar și cele mai abuzate azi. Prețuiți-le!

[polldaddy poll=”3750072″]

CLICK PE ACEST LINK-TEXT COLOR PENTRU A VIZITA SITE-UL ALIANŢEI FAMILIILOR DIN ROMÂNIA (A.F.R.)

Aug
15

FAMILIA CRESTINA TRADITIONALA NORMALA

În 1848 Karl Marx a publicat „Manifestul Comunist”, pledând pentru comunism
și un stat comunist. După 69 de ani, în 1917, primul sistem politic comunist cunoscut lumii a fost instaurat în Uniunea Sovietică. A fost cel mai crunt sistem politic cunoscut istoriei, a dăinuit cu puțin peste 70 de ani și în cursul existenței lui a cauzat moartea a zeci de milioane de oameni inocenți în cel mai atroce genocid cunoscut istoriei. A promis raiul dar a instituționalizat infernul.

În 1925 și 1926 Adolf Hitler a publicat „Mein Kampf”, militând pentru un sistem politic național-socialist, fondat pe ideile lui Friedrich Nietzsche și superioritatea rasei germane. După 12 ani, în 1933, primul sistem politic național-socialist cunoscut istoriei, a fost instaurat în Germania Nazistă. La fel ca Stalin, Hitler a promis „Al Treilea Reich”, un rai pe pământ, dar, tot la fel ca Stalin, a dat omenirii un alt infern. Între 1939 și 1945 nazismul german a cauzat cel mai mare conflict militar cunoscut istoriei, pe parcursul căruia au murit zeci de milioane de oameni nevinovați.

MANIFESTUL GAY (1971)

Mai puțin cunoscut nouă și de fapt, întregii lumi, este că în 1971 homosexualii britanici au lansat „Manifestul Gay” (The Gay Manifesto) din 1971.
Nu l-am analizat niciodată până acum. E vremea să o facem, pentru că, asemenea Manifestului Comunist din 1848 și a lui Mein Kampf, „Manifestul Gay” a întors lumea pe dos, a produs o răsturnare a valorilor nemaicunoscută în istorie și deja a produs milioane de victime inocente. Victimizarea continuă, cu ajutorul instituțiilor de stat și internaționale. Paralele între cele trei Manifeste sunt evidente și greu de ignorat. Fiecare a promis o societate nouă, o realitate istorică nouă, radical diferită de cea cu care ființele umane erau obișnuite și în care s-au născut. Una care i-a făcut pe oameni curioși, interesați, încrezători că ceea ce le-a fost promis va produce modificări sociale, politice și economice pozitive și le va îmbunătăți viața. Comuniștii au văzut în proprietatea privată, rădăcina tuturor relelor și în abolirea ei, prescripția pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care societatea s-a confruntat vreme de mii de ani. Ajunși la putere, comuniștii au abolit proprietatea privată, cauzând un haos economic nemaîntâlnit până atunci în istorie. Naziștii au văzut rasele „inferioare” din aceeași perspectivă: rădăcina tuturor relelor cunoscute istoriei, iar eliminarea lor era rețeta pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care arienii se confruntau.

Homosexualii au deținut și încă dețin aceeași perspectivă, una care e evidentă din primele rânduri ale Manifestului pe care îl studiem în detaliu mai jos. După cum veți vedea, pentru homosexuali, familia binară alcătuită din bărbat, femeie și copii, bazată pe relații de monogamie și heteronormativitate, e rădăcina tuturor relelor cunscute istoriei. Rețeta pentru rezolvarea acestor probleme e aceeași: eliminarea familiei, a heteronormativității și a monogamiei.

De asemenea, frapează o altă paralelă între cele trei Manifeste: indiferența noastră, a oamenilor decenți și cu bun simț, față de ideile radicale semănate cu zeci de ani înainte de instaurarea regimurilor promise. Majoritatea cetățenilor au ignorat „Manifestul Comunist”, „Mein Kampf” și „Manifestul Gay din 1971”, zâmbind și zicându-și că ceea ce au citit sau auzit, sunt niște idei bizare dar trecătoare și fără consecințe. Asemenea unei dureri de cap. Niște idei care nu vor fi niciodată puse în aplicație. Dar s-au înșelat. Din fericire pentru occidentali, „Manifestul Comunist” a făcut ravagii doar în Estul Europei, ei fiind scutiți de cruzimea sistemului comunist. Nazismul, însă, a afectat atât occidentalii, cât și europenii de est. Iar revoluția sexuală, având ca vârf de lance mișcarea homosexuală, face ravagii de câteva decenii, mai mult în Occident ca în Europa de Est. Ironic, comunismul ne-a protejat de revoluția sexuală, care e încă relativ recentă în Europa de Est și în România.

Nu putem ignora nici perioada relativ scurtă de timp între plantarea ideilor radicale din cele trei Manifeste și consecințele lor. Dacă i-a luat comunismului 69 de ani pentru a-și atinge scopul, lui Hitler i-a luat doar 12 ani, iar revoluției homosexuale, mai puțin de 30 de ani. Nici numărul vast al victimelor nu poate fi trecut cu vederea ori exagerat. La fel ca și comunismul și nazismul, revoluția sexuală și homosexuală a făcut milioane de victime.

CINE SUNT VICTIMELE REVOLUȚIEI SEXUALE?

Lista e lungă și ne include și pe noi: victimele divorțului (părinții, copiii, nepoții); cei care vizualizează ori sunt dependenți de pornografie (în cifre de probabil miliarde de oameni); femeile care au făcut ori fac avort; copiii nenăscuți uciși în avort; persoanele dependente de sex; copiii născuți din surogat care nu-și cunosc mama sau tata; cei care comercializează (cumpără sau vând) material genetic masculin sau feminin; mamele purtătoare și femeile care sunt folosite pentru a aduce pe lume copii prin surogat; copiii adoptați de homosexuali; ori copiii crescuți de cupluri de același sex.

Ușurința cu care factorii mediatici, politici și legislativi au îmbrățișat ideile celor trei Manifeste nu poate să ne scape nici ea din vedere. „Manifestul Comunist”, „Mein Kampf” și „Manifestul Gay”, și-au găsit adepți numeroși și vocali într-un timp relativ scurt. Intelectualii, jurnaliștii, politicienii, legiuitorii, judecătorii, avocații și chiar unii factori religioși, au sprijinit și promovat aceste idei toxice fără a se gândi la consecințele lor la fel de toxice.

CE E MANIFESTUL GAY DIN 1971?

În 1971 a fost publicat la Londra „The Gay Manifesto” („Manifestul Gay”) de către un grup de homosexuali britanici care la vremea aceea se identificau sub numele de „Gay Liberation Front” („Frontul de Eliberare Gay”).

„Manifestul Gay” a fost revizuit în 1978 și are zece pagini. Ce uimește în acest Manifest este că fără excepție, toate ideile și obiectivele enunțate în el, au fost puse în acțiune, transformate în realitate, ori sunt pe cale de a fi transformate în realitate, în Europa Occidentală, America de Nord și într-un număr tot mai mare, în multe țări ale lumii. Ultima victimă care a capitulat în fața „Manifestului Gay” a fost Germania, care pe 30 iunie 2017 a legalizat căsătoriile homosexuale.

„Manifestul Gay” e similar cu „Manifestul Comunist” și cu „Mein Kampf” în mai multe privințe. El identifică un grup social specific, în cazul acesta, homosexualii, care se autodefinește ca fiind victimizat de societate; cauzele nemulțumirilor homosexualilor; instituțiile sociale care îi asupresc; și rețetele specifice pentru eliminarea asupririi homosexualilor. Homosexualii se identifică în Manifestul lor ca fiind „mânioși” („angry”), la fel ca toate grupurile asuprite din trecut. Societatea heterosexuală, zic ei, îi tratează ca pe niște ființe sub-umane și e vremea, adaugă ei, să se organizeze și să acționeze pentru a-și dobândi libertatea.

INSTITUȚIILE CARE ASUPRESC HOMOSEXUALII

„Manifestul Gay” identifică instituții sociale specifice care în opinia lor, îi asupresc. În primul rând e FAMILIA. Asuprirea homosexualilor începe în familie, unde bărbatul e „stăpân”, soția e „sclava” bărbatului, iar copiii sunt „robi” ai bărbatului. Prin natura ei, familia se împotrivește homosexualității și homosexualilor. Familia binară, fondată pe relația dintre sexele opuse, îi face pe homosexuali să se simtă plini de rușine, vinovăție și falimentări.

A doua instituție care asuprește homosexualii e ȘCOALA deoarece ea promovează (ori promova la vremea aceea în 1971) moralitatea sexualității în familie și căsătorie, ÎNTRE UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE, CĂSĂTORIȚI, bazată pe doctrinele creștinismului. Sistemul educativ era văzut la vremea aceea ca o extensie a moralității creștine. A treia instituție care asuprea homosexualii era BISERICA. Învățăturile creștine privind sexualitatea și familia erau văzute ca fiind demodate, arhaice și iraționale.

A patra instituție care asuprea homosexualii era MASS MEDIA. Mass media era atacată pentru că, în opinia homosexualilor, promova o imagine negativă și incorectă privind homosexualii (perverși, pedofili, monștri, degenerați) și apăra familia tradițională, promovând căsătoria binară între un bărbat și o femeie.

A cincea problemă cu care homosexualii erau confruntați, era VOCABULARUL. Vocabularul deceniilor trecute era atacat ca promovând „ideologia și moralitatea anti-homosexuală”. Vocabularul era desemnat să denigreze homosexualii și relațiile sexuale între persoane de același sex. LOCUL DE MUNCĂ era ostil homosexualilor pentru că atmosfera era dominată de atitudinile presupus homofobe ale colegilor de muncă față de angajații homosexuali. Anumite funcții în companiile prestigioase erau rezervate doar heterosexualilor și în special, bărbaților căsătoriți care aveau copii, pentru a da impresia că bărbații heterosexuali căsătoriți sunt mai siguri de ei înșiși, mai confidenți și mai capabili să promoveze o imagine pozitivă a companiei decât bărbații homosexuali.

O altă instituție socială care era văzută ca asuprind homosexualii era SISTEMUL LEGAL. Plângerile majore ale homosexualilor britanici în 1971 erau legile care interziceau relațiile sexuale între persoane de același sex sub 21 de ani, ori să adopte copii. Erau preocupați și de faptul că violența împotriva homosexualilor nu era luată în serios de Poliție dar violența față de cuplurile heterosexuale era tratată cu toată seriozitatea. Critici majore erau aduse și PSIHIATRIEI pentru că la vremea aceea, ea încă identifica homosexualitatea ca pe o boală psihică și încă recomanda terapie pentru reabilitarea înclinațiilor homosexuale, homosexualii pretinzând, dimpotrivă, că homosexualitatea e normală.

REMEDII ȘI MODIFICĂRI SOCIALE

„Manifestul Gay” din 1971 recomanda măsuri concrete pentru eliberarea homosexualilor. În primul rând, cerea „toleranță și egalitate” și „o schimbare revoluționară în întreaga societate”. Schimbarea trebuia să înceapă cu „FAMILIA PATRIARHALĂ”. „Manifestul Gay” afirma în repetate rânduri că toate problemele cu care se confruntă homosexualii, au ca și cauză principală familia patriarhală, „cauza nenorocirilor”. Homosexualii afirmă că, la fel ca toți membrii societății, ei au fost învățați, împotriva voinței lor, că familia este sursa fericirii și împlinirii personale. În aceste învățături, copiii erau îndoctrinați de la o vârstă fragedă, ceea ce face aproape imposibil să schimbi atitudinile lor și ale părinților lor față de homosexuali și homosexualitate. Aceste învățături sunt nu doar eronate dar și greu de schimbat pentru că își au originea în Biblie și în doctrinele creștine. Sunt eronate pentru că, în afara diferențelor biologice, nu există nicio diferență între bărbați și femei și „nu ne naștem ca bărbați ori femei ci suntem socializați să devenim bărbați și femei”. „Manifestul Gay” din 1971 mai precizează că „întreaga societate e construită pe familia patriarhală, iar religia, cultura, literatura și arta, fortifică familia patriarhală cu toate aspectele și consecințele ei toxice.”

Cum e ușor de înțeles, abolirea asupririi homosexualilor implică reformarea radicală a familiei patriarhale. Dar reformele nu sunt suficiente. Atât timp cât familia patriarhală există, copiii crescuți în ele vor învăța și deține atitudini împotrivitoare și ostile, homosexualilor. Care deci e soluția finală? Abolirea familiei ca instituție!!! „Manifestul Gay” e direct, clar și agresiv, privind acest obiectiv: „Trebuie să țintim spre abolirea familiei, pentru ca sistemul sexist al bărbatului suprem să nu mai poată fi perpetuat”.

Abolirea familiei e un imperativ imediat care, în opinia autorilor Manifestului, poate lua câțiva ani ori câteva decenii. Ce pași concreți trebuie făcuți pentru abolirea ei? În primul rând, spun ei, se impune abolirea monogamiei obligatorii. Monogamia, zice Manifestul, e o doctrină impusă tuturor membrilor societății. Homosexualii nu pot fi monogami prin natura sexualității lor și de aceea, ei își trăiesc viața în afara familiei și căsătoriei tradiționale. Monogamia e o formă de asuprire a femeii de către soțul ei. În virtutea monogamiei, femeia și copiii ei devin proprietatea bărbatului. Monogamia sufocă homosexualii, le cauzează dependențe nevrotice și infidelitate. Abolirea monogamiei implică abolirea rolurilor sexuale în care bărbații și femeile sunt socializați din copilărie.

Încă din 1971 homosexualii și-au căutat aliați pentru dobândirea obiectivelor lor. Un aliat natural pe care l-au găsit, care și el la rândul lui cere abolirea căsătoriei și a familiei, e MIȘCAREA FEMINISTĂ și mișcarea de eliberare a femeilor în vogă în Europa Occidentală și America de Nord în anii ’60 și ’70.

În final, „Manifestul Gay” își re-enunță obiectivele fundamentale: abolirea familiei, căsătoriei și monogamiei; eliminarea discriminării împotriva homosexualilor la locul de muncă; promovarea noțiunii că „relațiile sexuale între persoane de același sex sunt normale”; reformarea educației sexuale în școli cu scopul de a normaliza homosexualitatea; reformarea psihiatriei cu scopul de a declara homosexualitatea „o variantă normală a sexualității umane”; reducerea vârstei legale pentru întreținerea relațiilor sexuale între persoane de același sex.

SITUAȚIA ACTUALĂ

E ușor de observat că obiectivele „Manifestului Gay” din 1971 au fost atinse în mare parte și că este doar o chestiune de timp până când ele vor fi atinse în întregime acolo unde factorii mediatici, politici, publicul, oamenii de bună credință și liderii religioși vor îmbrățișa și vor continua să promoveze aceste obiective fără discernământ și fără a lua în considerare consecințele.
Pentru țările și societățile care se opun și vor continua să se opună acestor obiective fără rost și dăunătoare, mai există o speranță. Cei care citiți îndeaproape comentariile noastre săptămânale (marți și joi) știți unde și cum aceste obiective au fost atinse. În Occident nu există niciun aspect social, politic, educațional, literar, mediatic, ori chiar de natură religioasă care să nu fi fost afectat de „Manifestul Gay” din 1971. Mass media occidentală a adoptat, fără excepție, toate ideile enunțate în Manifest. Le promovează zilnic. Politicienii au făcut la fel. Legiuitorii și ei. În 1989 Danemarca a devenit primul stat din lume care a legalizat parteneriatele civile homosexuale. La scurt timp după aceea, s-a produs avalanșa bine cunoscută, nouă tuturor. În privința căsătoriilor homosexuale, gheața a fost spartă în 2002 când un tribunal din Ontario (Canada) a decretat un drept la căsătorii homosexuale. A urmat Tribunalul Suprem din Massachusetts care a spart gheața în SUA în 2003 și apoi Spania în 2004 când căsătoriile homosexuale au fost legalizate pentru prima dată într-o țară europeană. Avalanșa continuă. Parlamentul European a adoptat și el „Manifestul Gay”, fiecare rezoluție privind aspecte sociale ale Uniunii Europene, conținând paragrafe peste paragrafe care plagiază ideile „Manifestului Gay” din 1971. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut la fel. CEDO dovedește o obsesie deosebită cu drepturile homosexualilor în detrimentul drepturilor celorlalți cetățeni ai Consiliului Europei, printre acestea, aflându-se drepturile parentale, libertatea de conștiință, libertatea religioasă și libertatea cuvântului.

La nivel internațional, „Manifestul Gay” a fost încorporat în rezoluțiile adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite și în programele de asistență economică și socială, finanțate de ONU. La fel, la nivel regional, cum ar fi Curtea Americană a Drepturilor Omului.

Confuzia sexuală e și ea o realitate. Revoluția transgenderistă e în toi. Instituționalizarea revoluției sexuale continuă. Abolirea diferențelor dintre bărbați și femei și a diferențelor dintre sexe, e promovată de ideologia de gen care a devenit una din doctrinele favorite ale secularismului. Ideologia de gen e promovată de instituțiile europene, sistemele de educație europene, mass media și tribunale.

CARE ESTE SITUAȚIA ÎN ROMÂNIA?

Și în România situația începe să se clarifice și liniile încep să fie trasate tot mai clar. CALUL TROIAN CARE PROMOVEAZĂ AGENDA HOMOSEXUALĂ ÎN ROMÂNIA ESTE UNIUNEA SALVAȚI ROMÂNIA formată din tineri care probabil că nici nu s-au născut înainte de 1971 când „Manifestul Gay” a fost enunțat prima dată. Stabilirea (CA DOGMĂ DE PARTID, CUM A FĂCUT-O USR!!!) că USR se împotrivește protejării căsătoriei naturale în Constituția României, e un act extrem care dovedește lipsa de discernământ și o imitație slugarnică, dar ieftină, a obiectivelor „Manifestului Gay” din 1971. USR și alți politicieni români care încă sunt indeciși cu privire la Articolul 48 din Constituție, ar trebui să se familiarizeze nu doar cu conținutul Manifestului dar mai ales cu ce s-a petrecut în Europa din 1971 încoace în materie de sexualitate și familie. Căsătoria și familia sunt disprețuite iar monogamia este denigrată. Doar pentru că ele ofensează homosexualii… Acești politicieni ar trebui să învețe din lecția lui Angela Merkel, lașul Cancelar al Germaniei care și-a sacrificat convingerile religioase și personale pentru un câștig politic. Fiică de pastor luteran, până luna trecută, Angela Merkel a fost consistentă în opoziția ei față de căsătoriile homosexuale, afirmând, public, totdeauna când a avut ocazia, despre căsătoriile homosexuale că acestea VATĂMĂ COPIII. Am afirmat și noi același lucru, încă din 2006 încoace. Anual și periodic, am difuzat în România, materiale și studii bine documentate, privind IMPACTUL NOCIV AL CĂSĂTORIILOR HOMOSEXUALE ASUPRA COPIILOR. Ce rost are atunci să instituționalizezi instituții care DĂUNEAZĂ copiilor? Doar o societate care și-a pierdut rațiunea, poate să facă așa ceva!

În 1948 societatea globală a adoptat, în unanimitate, DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI al cărei Articol 16 afirmă:

„Cu începere de la împlinirea vârstei legale, BĂRBATUL ȘI FEMEIA, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, AU DREPTUL DE A SE CĂSĂTORI ȘI DE A ÎNTEMEIA O FAMILIE. Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a Statului„.

După doar 23 de ani, în 1971, un grup minuscul de homosexuali britanici a afirmat contrariul, iar de-atunci, bătălia pentru familie și căsătorie se desfășoară sub ochii noștri. Vrem, nu vrem, suntem și noi, românii, antrenați în această bătălie.

Sperăm ca materialul de astăzi să vă fi convins și mai bine că familia nu e dușmanul nimănui ci că dimpotrivă, FAMILIA ESTE CEA CARE SE AFLĂ SUB ASEDIU și trebuie protejată de cei care gândesc la fel ca autorii „Manifestului Gay” din 1971.

SURSA:

http://www.alianta-familiilor.ro/

http://tomisthecat.ro/2017/06/02/familia-sub-asediu-emisiune-exceptionala-care-trebuie-sa-fie-neaparat-vizionata-de-toti-romanii-productie-nasul-tv/

POPORUL ROMAN CRESTIN ESTE IMPOTRIVA LEGALIZARII PACATULUI

Iul
18

GABRIELA VRANCEANU FIREA - PRIMAR GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI

(foto: psnews.ro)

O veste foarte bună pentru multe mămici și mulți tătici care au domiciliul stabilit legal în București (proprietari sau chiriași cu acte în regulă, respectiv locuitorii care au viză de flotant). Doamna primar general Gabriela Vrânceanu Firea a reușit să convingă CGMB (Consiliul General al Municipiului București) să aprobe Hotărârea nr.209/2017 prin care toți copiii născuți într-o maternitate din Capitală începând cu data de 26 iunie 2017, POT PRIMI SUMA DE 2500 LEI (adică 25 milioane lei vechi). Acest stimulent financiar are rolul de a încuraja familiile tinere să conceapă copii, dat fiind faptul că în România ne confruntăm cu o criză demografică gravă care pe termen mediu și lung, ar putea pune în pericol chiar viitorul națiunii române. Dacă această măsură financiară s-ar fi luat imediat după Revoluția (lovitura de stat) din 1989, sunt convins că astăzi, România n-ar mai fi fost pe primele locuri din Europa și din lume la capitolul avorturi (pruncucideri). De la 23 milioane de români, am ajuns unde am ajuns.

Tot timpul ne batem cu pumnul în piept că suntem un popor creștin dar de fapt, suntem un popor de ucigași de copii nenăscuți, OAMENI PLINI DE EGOISM care preferă să adopte un câine sau o pisică, eventual să-și trăiască viața în pofte și plăceri trecătoare și pieritoare. Nu am absolut nimic cu animalele dar e clar că acestea nu vor putea înlocui niciodată un copil decât în mintea bolnavă de egoism a multor semeni ai noștri. Decât să am doi câini care să-mi latre în cap zi și noapte până o iau razna, eu zic că e mai bine că am doi copii, asta e părerea mea chiar dacă iubitorii de animale vor sări în sus ca arși.

Dacă nu poți să faci un copil (din motive de sănătate care nu pot fi imputate nimănui) CINE TE OPREȘTE SĂ ÎNFIEZI UN COPIL, ROMÂNULE, AȘA ZIS „CREȘTIN”?!? E mai bine să înfiem un câine sau o pisică??? Vom fi oare mai fericiți decât dacă am primi în familia noastră un copil sărman și necăjit care are nevoie disperată de grija deosebită, afecțiunea și dragostea unor părinți, fie ei chiar și adoptivi? Ar fi foarte bine să medităm cu toții la aceste aspecte…

De reținut faptul că pentru a beneficia de cei 2500 LEI, este necesar ca cel puțin unul dintre părinți să aibă domiciliul sau rezidența în București iar nașterea copilașului trebuie să fi fost obligatoriu înregistrată într-o maternitate publică sau privată. Părinții pot deja depune documentele pentru obținerea stimulentului financiar pentru nou-născuți. Dosarele pot fi depuse în decurs de o lună de la nașterea copilului.

Cererile vor fi depuse la sediul Centrului de Informare și Consiliere pentru Cetățeni din Șoseaua Ștefan cel Mare, nr. 38, sector 2, și la sediul Direcției Generale de Asistență Socială a Municipiului București (DGASMB) din strada Foișorului nr. 56-58, sector 3, de luni până vineri, între orele 9,00-15.00.

Banii se pot acorda cash sau prin virament bancar.

Pentru mai multe informații, se poate suna gratuit la TelVerde 0800-821218, de luni până vineri, între orele 8.30-16.30

GABRIELA VRANCEANU FIREA - PRIMARUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCURESTI

(foto: expresspress.ro)

SURSA:

https://www.agerpres.ro/social/2017/07/03/firea-stimulentul-financiar-pentru-nou-nascuti-este-acordat-si-parintilor-cu-viza-de-flotant-in-bucuresti-13-48-45

https://www.agerpres.ro/social/2017/07/02/pmb-parintii-pot-depune-incepand-de-luni-documentele-pentru-stimulentul-financiar-pentru-nou-nascuti-17-33-46

Iul
01

MARIUS SI RUTH BODNARIU DIN NORVEGIA

Cu ocazia împlinirii unui an de zile de când cei cinci copii Bodnariu au fost eliberați din ghearele autorităților norvegiene ateocrate, părinții acestora (Marius și Ruth) au adresat public un impresionant mesaj de mulțumire, tuturor celor care au fost alături de ei, nu prin vorbe, ci prin fapte și acțiuni concrete.

După cum știți, din cauza nenorocirii prin care au trecut (vezi acțiunile iraționale, inumane și inimaginabile ale odioasei instituții „Barnevernet” din Norvegia) Marius și Ruth Bodnariu au hotărât să renunțe definitiv la Țara Fiordurilor (un „colț de rai” din care Dumnezeu lipsește complet) și s-au stabilit în România împreună cu toți cei cinci copilași ai lor. Între timp, fiind foarte fericiți că Domnul i-a ajutat și i-a salvat, Marius și Ruth n-au stat deloc pe gânduri și au mai făcut încă un copilaș, adică AL ȘASELEA și ce frumos ar fi să-l facă și pe al șaptelea. Spun acest lucru pentru că din câte știu eu, cifra 7 reprezintă cifra desăvârșirii. 😉 Dacă am avea multe familii gen Bodnariu în România, problema gravei crize demografice s-ar rezolva rapid și n-am mai risca dispariția națiunii române (cam aceasta este direcția actuală pentru că românii nu se întorc la Dumnezeu și trăiesc în materialism, egoism și ateism).

FAMILIA BODNARIU DIN NORVEGIA

Vă invit cu drag să urmărim împreună acest mesaj de mulțumire al soților Marius și Ruth Bodnariu care pentru mine reprezintă o frumoasă mărturie a unor oameni care și-au încredințat soarta în mâna lui Dumnezeu și au biruit prin credință. Sunt foarte fericit când văd că ei sunt din nou fericiți!
Domnul să-i binecuvânteze atât pe ei doi, cât și pe toți cei șase copilași ai lor!

Iun
19

POPORUL ROMAN CRESTIN ESTE IMPOTRIVA LEGALIZARII PACATULUI

Validarea de către Camera Deputaților, pe 9 mai 2017, a amendamentului constituțional de protejare a căsătoriei naturale în Articolul 48 din Constituție, a făcut valuri în Europa și America de Nord. În cele 30 de zile care s-au scurs de atunci, reacțiile presei interne și externe au fost numeroase, unele pozitive, dar majoritatea negative. Începem, de fapt, să fim contactați și de ziariști ai unor ziare de largă circulație din Occident care vor să scrie despre amendament și despre cei care îl promovează. E de înțeles. Subiectul e de actualitate și suscită mult interes. Între timp, Parlamentul European a luat și el notă de posibilitatea tot mai reală că probabil, românilor li se va îngădui să voteze căsătoria naturală prin referendum chiar anul acesta. Iar dacă referendumul va trece, și nădăjduim să treacă, el va complica lucrurile în Europa și chiar la nivel mondial. Marșul spre europenizarea ori globalizarea căsătoriilor homosexuale va încetini ori va fi stopat, chiar dacă pentru o vreme. Miza e mare, iar dușmanii noștri din străinătate o înteleg chiar mai bine decât cetățenii de rând ai României. Agresivitatea cu care se scrie, atât în Romania cât și în afara ei, privind amendamentul, dovedește concret că realmente ne confruntăm cu începutul unui război psihologic împotriva României, a clasei politice din România, și a tuturor cetățenilor țării care doresc binele familiei și protejarea căsătoriei naturale.

PARLAMENTUL EUROPEAN

În martie, anul curent, v-am informat că la sfârșitul lui februarie, 38 de congressmeni americani, toți democrați, au remis o notă, Guvernului României, liderilor Parlamentului și liderilor partidelor politice din România, cerând ca ei să blocheze proiectul. Presiunile Ambasadorului american de la București, domnul Klem, sunt și ele deja bine cunoscute. Ceea ce presa din România însă nu mentionează, este că domnul Klem își pierde prietenii de la Washington, iar Administrația Trump îi este ostilă. Din nefericire, rechemarea domnului Klem va lua ceva efort și timp, deoarece dânsul e diplomat de carieră și din acest motiv e mai greu de demis din funcție decât alți diplomați cu rang inferior.

Pe 17 mai 2017, un grup de 28 de membri ai Parlamentului European au lansat și ei o Scrisoare Deschisă adresată Guvernului Romaniei și liderilor politici din România, cerând, la fel ca și colegii lor democrați americani, „să nu sprijine referendumul pentru definirea familiei”.

Scrisoarea Deschisă e semnată de unii dintre cei mai extremiști europarlamentari. Unele nume ne sunt deja foarte bine cunoscute după rezoluțiile care le-au propus de-a lungul anilor și asupra cărora v-am informat la vremea potrivită: Ulrike Lunacek, Maria Noichl și Sophie in ‘t Velt. Scrisoarea are un ton agresiv și ireverent la adresa României și a românilor, acuzându-ne pe toți de discriminare, incitare la violență împotriva homosexualilor, că nu suntem în pas cu valorile europene și că încercăm să impunem în România o definiție a familiei și căsătoriei care nu e în pas cu lumea post-moderna și care vatămă „minoritățile sexuale”.

Pe 29 mai 2017, Asociația Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului („AEDH”) a făcut la fel. A emis un Comunicat de presă care critică foarte aspru România și Europa de Est pentru pozițiile lor pro-familie.

Obiectul principal al atacurilor virulente din comunicatul de presă e România și noi, cei 3 milioane de cetățeni responsabili care am semnat pentru amendamentul constituțional. Spre deosebire de Scrisoarea Deschisă a celor 28 de europarlamentari, însă, comunicatul AEDH e mult mai vitriolic și, am îndrăzni să spunem, nesimțit. Cei 3 milioane de semnatari sunt numiți, în grup, „ultraconservatori”, „militanți religioși”, „incitatori la ură”, care n-au nimic mai bun de făcut cu timpul lor decât să incite la ură întreaga populație a țării impotriva femeilor, a homosexualilor și împotriva tuturor celorlalți cetățeni ai României care sprijină drepturile civile și politice. Și asta ca și când cei 3 milioane de semnatari care își exercită drepturile constituționale, politice și civile nu sprijină drepturile civile ori politice. Ba mai mult, comunicatul AEDH afirmă că, datorită celor 3 milioane de semnături și a amendamentului cerut de ei, Europa e la o încrucișare de drumuri. Adică, miza e mare: fie că cei 3 milioane de semnatari și amendamentul vor duce Europa în urmă și chiar vor distruge „proiectul european,” fie că restul Europei se va ralia împotriva acestor români „înguști la minte” să-și salveze civilizația. Redăm cuvintele exacte ale comunicatului: „The AEDH calls on the European institutions to question the political actors in Romania and the region regarding their democratic commitments. The AEDH considers that the European project is at crossroads and that we must reaffirm the commitment to its vitality and foundations, to democracy, solidarity and human rights”. („AEDH solicită instituțiilor europene să tragă la răspundere factorii politici din România și din regiune, privind loialitatea lor față de democrație. AEDH consideră că proiectul european se află la o încrucișare de drumuri și că e nevoie să reafirmăm loialitatea față de vitalitatea și fundațiile lui, față de democrație, solidaritate și drepturile omului”)

FRONTUL MEDIATIC INTERN ANTI-FAMILIE

Frontul mediatic intern ne este cunoscut tuturor. Nu trece o zi fără ca ceva să nu fie menționat în presă, dezbateri televizate ori bloguri sau care să nu discute Coaliția pentru Familie și amendamentul constituțional. Majoritatea comentariilor ne sunt ostile. Curios, comentatorii vorbesc despre noi, dar nu cu noi. Împărtășesc comentarii ieftine, puerile, baliverne, fac afirmații doar de dragul de a face afirmații, scriu fără a fi în temă. Pe scurt, își expun ignoranța în publicațiile de largă circulație ale României, privind subiectul căsătoriei, familiei, de ce proiectul acesta a pornit și care sunt obiectivele lui adevărate. Atacurile la adresa Bisericii, a cultelor religioase, și, în special, a Bisericii Ortodoxe Române, sunt frecvente și virulente. Atacuri similare sunt făcute și la adresa persoanelor mai cunoscute care sunt asociate ori atașate, proiectului constituțional. Spicuirea presei ne indică faptul că în capul publicațiilor ostile proiectului constituțional se află ziarele de mare circulație

E practic imposibil să citești în aceste ziare, începând din anul acesta, ceva pozitiv la adresa Coaliției pentru Familie și a amendamentului. Se pare că principiul imparțialității presei nu se aplică celor 3 milioane de semnatari ori la mișcarea pentru viață ori pro-familie. Dăm câteva exemple.

Pe 31 mai 2017, domnul Cătălin Prisăcariu a publicat comentariul „Coaliția pentru famiglie | Opinie” în România Liberă. Un comentariu de jumătate de pagină. Scurt, pentru că autorul dovedește că nu se pricepe la subiect decât să critice 3 milioane de cetățeni responsabili. El dă două motive pentru care e împotriva amendamentului. El numește proiectul pro-familie un „populism inutil”. Aici, comentatorul împrumută o idee ieftină din presa occidentală: tot ce cetățenii Europei demarează spre binele lor, e numit, denigrant, „populism.” El pune această etichetă pe întreaga mișcare pro-familie și pro-viață din România care, după cum se vede, are peste 3 milioane de fani. Mai mulți decât are Romania Liberă ori domnul Prisăcariu. Aici, domnul Prisăcariu și cei care gândesc ca el, își dovedesc ignoranța. Proiectul constituțional aprobat de Camera Deputaților pe 9 mai 2017 a început în 2006, acum 11 ani, când în Europa încă nici nu se vântura noțiunea de „populism”, așa cum e la modă astăzi în presa noastră și în cea occidentală.

Domnul Prisăcariu și cei care gândesc ca el, dovedesc chiar și mai multă ignoranță când vorbesc despre familia naturală ca despre o instituție ostilă, copiilor și femeilor. E evident că nici domnul Prisăcariu, nici comentatorii care scriu ca el, nu citesc literatura de specialitate. Cel puțin de 2 sau 3 ori pe an, AFR a dedicat ediții săptămânale speciale, ultimelor studii sociologice care dovedesc FĂRĂ ÎNDOIALĂ toxicitatea căsătoriilor homosexuale. Ele sunt nocive în primul rând pentru copiii care sunt forțați să trăiască în ele, cât și pentru parteneri. Doar luna trecută am comentat privind cartea lui Messinger, un autor care simpatizează cu mișcarea homosexuală, în care el discută flagelul violenței domestice la homosexuali, cu mult mai ridicat ca în familiile naturale unde există compatibilitate între parteneri.

Încercăm din nou astăzi. Le oferim comentatorilor presei din România care scriu despre proiectul constituțional, cartea „No Differences? How Children in Same-Sex Households Fare? – Studies from Social Sciences” („Nicio diferență? Cât de bine trăiesc copiii din căminele cu parteneri de același sex?”)

Această carte a fost publicată în 2014 de Witherspoon Institute, vezi link

Ar fi util, în spiritul informării publicului larg din România, ca ziarele și comentatorii să citeze și aceste studii și date statistice.

Domnul Prisăcariu dă încă un motiv pentru care se împotrivește amendamentului: a devenit un act politic. Demersurile Coaliției, zice el, „sunt politizate cu foarte mult succes”. „Pericolul inventat de Coaliție, adaugă el, este, pur și simplu, o manipulare politică de manual”. Ne întrebăm, când citim astfel de afirmații ieftine, dacă comentatorii își dau seama ce zic. Căci vorbesc fără a fi în temă. Coaliția, zice dânsul, a „inventat” un „pericol”.

Dacă comentatorii ar studia Constituția României, așa cum au studiat-o juriștii care sprijină Coaliția pentru Familie, ar înțelege că în România, o inițiativă constituțională cetățenească nu poate merge înainte fără avizul Parlamentului. În acest sens, AFR vă recomandă articolul doamnei avocat Ana Corina Săcrieru. Și asta spre deosebire de inițiativele constituționale din alte țări. Constituția României este foarte rigidă în acest sens și face aproape imposibilă revizuirea Constituției prin inițiativa legislativă cetățenească. În majoritatea țărilor lumii, guvernele au obligația să supună la referendum, ipso facto, un proiect constituțional inițiat de cetățeni dacă el împlinește condiții minime:
(1) un număr de semnături minime valabile; și (2) avizul favorabil al Curții Constituționale din țara respectivă. România, însă, este o excepție anti-democrație. Pe lângă cei doi factori întâlniți în toată lumea, România cere ca oricare amendament să fie aprobat, în plus, și de ambele Camere ale Parlamentului cu o majoritate covârșitoare de voturi. Dacă domnul Prisăcariu ar fi comentat asupra proiectului constituțional din această perspectivă, am fi fost de acord cu dânsul și ar fi meritat aplauzele noastre. Politizarea revizuirii Constituției prin inițiativa cetățenească poate fi ușor remediată prin eliminarea din Constituție a articolelor care alocă Parlamentului un rol în inițiativele cetățenești de revizuire a Constituției.

REVOLUȚIA SEXUALĂ SCINDEAZĂ USR

Revoluția sexuală scindează peste tot unde ea este instituționalizată. A divizat chiar și Biserica, în special bisericile occidentale. Biserica Anglicană e și ea pe pragul de a fi divizată, la fel ca Biserica Episcopală din America. Revoluția sexuală a divizat politica americană, democrații având în platforma lor, căsătoriile homosexuale și avortul, pe când republicanii, căsătoria naturală și dreptul la viață al copiilor nenăscuți.

Mai devreme, anul acesta, s-a produs și în România, prima fracturare politică cauzată de revoluția sexuală, când PNL era pe cale să se scindeze din cauza amendamentului constituțional. Rămâne de văzut ce se va întâmpla la congresul PNL din vară. Iar pe 31 mai 2017, după cum se știe deja, Biroul Național a Uniunii Salvați România, a votat, cu 11 la 8 și 2 abțineri, ca USR să se opună, în mod oficial, amendamentului de revizuire a articolului 48 din Constituție. În urma acestui act, pe care noi îl socotim negândit, domnul Nicușor Dan a demisionat din funcția de Președinte al USR, cât și ca membru al partidului. Domnul Dan și-a afirmat poziția în favoarea amendamentului constituțional și îi apreciem integritatea morală. Privind USR, repetăm astăzi ce am mai scris cu câteva săptămâni în urmă: acest partid „Uniunea Salvați România” (USR) nu-și are rădăcinile înfipte în tradiția românească, credința creștină, ori valorile tradiționale, ori moral creștine. E un partid de stânga, plămădit după chipul și asemănarea partidelor seculare de stânga occidentale. Înțelegem că USR începe să-și poziționeze candidați pentru alegeri la nivel local în diferite orașe și municipii din România. Sugerăm întregii mișcări pro-familie și pro-viață din România, și tuturor celor 3 milioane de cetățeni care au semnat pentru inițiativa cetățenească să NU voteze candidații USR la aceste alegeri, ori la alegerile viitoare.

DESPRE ATITUDINEA LUI ANDREI PLEȘU

Ne apropiem acum de un subiect mai delicat – mișcarea intelectuală conservatoare din România și absența ei mai totală din proiectul constituțional. Intelectualii conservatori din România au dovedit timiditate privind articolul 48. Doar după 9 mai 2017 am început să dibuim ici și colo câțiva intelectuali conservatori care fac afirmații, încă timide, în sprijinul revizuirii Constituției. Câtă vreme mișcarea autentic conservatoare din România, adică pro-viață și pro-familie, din 2006 până în 2017, a muncit din greu să asigure protejarea căsătoriei în Constituție, EI AU TĂCUT CHITIC! E greu de găsit comentarii, ori afirmații publice venite din partea intelectualilor conservatori din România dinainte de 2017 în sprijinul protejării căsătoriei în Constituție, ori în apărarea Bisericii ori a persoanelor care au muncit de ani de zile, și continuă să muncească, zi si noapte, la acest proiect. Acești intelectuali nu pot fi numiți decât OPORTUNIȘTI.

Ceea ce aduce în discuție comentariul lui Andrei Pleșu făcut în ultima săptămână a lunii mai la emisiunea Cooltura. Conform ActiveNews, dânsul sprijină din plin căsătoria naturală, dar e de acord și cu „parteneriatul civil”.

„Sunt de acord cu parteneriatul civil. Este vorba de soluții de viață pragmatică. Oamenii se îmbolnăvesc, mor… E o diferență între căsătorie și parteneriat civil”. (Andrei Pleșu)

Dacă ar fi așa cum zice domnul Pleșu ar fi bine. Dar din nefericire, nu e așa. Intelectualii nu sunt juriști, nici nu gândesc cum gândesc juriștii ori judecătorii, mai ales cei de la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Intelectualii care gândesc ca domnul Pleșu, bine intenționați, dovedesc și ei că nu sunt în temă. Ei ignoră toxicitatea parteneriatelor civile pentru copii și parteneri, și faptul că subminează demnitatea și integritatea căsătoriei naturale ca instituție în societate. Motivul principal pentru care poziția domnului Pleșu e greșită (suntem convinși că nici el, nici intelectualii care sunt de acord cu el nu-l știu) este că, după Curtea Europeană a Drepturilor Omului și a deciziilor decretate deja de mai multe ori, țările care instituie parteneriatele civile pentru homosexuali, trebuie să le echivaleze cu căsătoria naturală între persoane de sex opus. Cu alte cuvinte, statul nu poate diferenția ori discrimina între familia naturală și parteneriatele homosexuale. Toate drepturile și beneficiile acordate de către stat, căsătoriei naturale și familiei naturale, trebuie conferite și parteneriatelor homosexuale. Ceea ce înseamnă, în final și la nivel practic, că toată truda celor 3 milioane de semnatari, va fi în zadar.

CE TREBUIE SĂ FACEM NOI?!?

Ce trebuie să facem noi? Să stăm liniștiți! Dar nu nepăsători! Să ne rugăm!
Să stăm la cârmă! Perseverenți, determinați, convinși că ceea ce facem e bine pentru noi și copiii noștri, pentru viitorul lor și pentru viitorul României.
Și chiar pentru viitorul Europei
. România s-a născut în familia și căsătoria naturală. Fără ele, România nu ar exista azi și fără ele, România nu va mai exista mâine. Severa criză demografică și emigrarea masivă a românilor în străinătate cu care ne confruntăm, nu ne permit să ne jucăm cu căsătoria naturală ca instituție. Nu e vremea să experimentăm cu instituții sociale paralele care vatămă copiii și șubrezesc familia. Europa Occidentală a făcut-o și continuă să o facă. Consecințele sunt evidente peste tot și nu sunt bune. Dimpotrivă, familia și căsătoria naturală trebuie sprijinite și întărite.
Vă încurajăm să rămâneți convinși că semnăturile voastre nu au fost date în zadar ci pentru o cauză bună. Căci într-o bună zi, istoria ne va cere socoteală pentru pozițiile pe care le-am avut în vremurile acestea de care depinde chiar supraviețuirea noastră ca națiune.

SURSA:

http://coalitiapentrufamilie.ro/

http://tomisthecat.ro/2017/05/09/casatoria-este-uniunea-dintre-un-barbat-si-o-femeie-propunerea-coalitiei-pentru-familie-a-fost-adoptata-de-camera-deputatilor/