TOMISTHECAT.RO – BLOG TOMIS THE CAT
TOT CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE… TOT CE FACI PENTRU ALȚII… RĂMÂNE!

Mai
23

ROMANIA - AI NEVOIE DE DUMNEZEU

În ultimele săptămâni, am primit din partea cititorilor noștri un număr mare de comentarii privind subiectele discutate de noi în ultimele luni, în special declinul Europei, fragmentarea Uniunii Europene și islamizarea Europei. Majoritatea comentariilor au accentuat situația precară a României, tendința spre pierderea identității naționale, globalizarea și efectele ei asupra limbii, civilizației și identității latine a românilor, și ingrijorările cetățenilor țării față de indiferența factorilor politici privind remedierea acestor realități neplăcute cu care ne confruntăm și care se intensifică de la zi la zi. Comentariile cititorilor noștri sunt, fără îndoială, de actualitate și în întregime corecte. Împărtășim și noi îngrijorările lor și ale tuturor cetățenilor țării dar ne gândim și la factorii care ar putea remedia situația precară în care ne aflăm la acest început de Mileniu III. Nu ne este indiferent dacă de-acum într-o mie de ani se va mai vorbi românește pe planetă, ori, o spunem cu îngrijorare, într-o sută de ani. O sută, pentru că, după datele statistice publicate de ONU cu câțiva ani în urmă, privind viitorul demografic al țărilor lumii, e foarte posibil ca în 2080 ceasul biologic al României să înceteze să mai bată. Într-adevăr, cea mai acută problemă cu care se confruntă România la ora actuală este cea demografică – declinul ei demografic fără precedent. După Primul Război Mondial ne-am revenit. La fel, după al Doilea Război Mondial, când sute de mii de tineri bărbați români în floarea vârstei au murit onorabil pentru a întregi țara. Dar după măcelul continuu care ni-l săvârșim noi înșine prin avort, șansele de a ne mai reveni demografic devin tot mai mici, mai ales, având în vedere că uciderea copiilor nu are în vedere un scop nobil. Singura speranță este ca românii să înceteze să-și mai avorteze copiii și să îmbrățișeze o cultură a vieții.

România și Japonia – aceeași dilemă

Toți am citit cu oroare zilele trecute vestea că în anul 2016 mai mulți copii români s-au născut în afara României decât înlăuntrul granițelor. Cine ar fi putut anticipa acest dezastru demografic? De la naștere, acești copii sau majoritatea dintre ei, au cetățenie dublă, ceea ce înseamnă că vor locui permanent în alte țări decât cea de origine. România îmbătrânește și tot mai puțini copii se nasc înlăuntrul granițelor ei. Începem să ne asemănăm tot mai mult Japoniei, gigantul Orientului care e pe o pantă demografică ireversibilă și ale cărei virilitate și vitalitate biologică și economică sunt și ele, în consecință, în declin ireversibil. Conform unor date statistice publicate în Japan Times la începutul lunii, la 1 aprilie 2017 Japonia avea doar 15,7 milioane de copii sub vârsta de 14 ani, cu 170000 mai puțin ca în 2016. Japonia a început să documenteze raportul între grupele de vârstă în 1950, iar numărul copiilor japonezi a continuat să scadă în fiecare an, consecutiv, în ultimii 36 de ani. Procentul copiilor sub 14 ani în Japonia a ajuns la 12,4% din întreaga populație, cel mai mic procent din ultimii 43 de ani. În 1997, pentru prima dată în istoria Japoniei, numărul persoanelor de peste 65 de ani a întrecut numărul persoanelor de până la 14 ani, iar numărul celor dintâi continuă să crească de la an la an în detrimentul numărului copiilor sub 14 ani. Se anticipează că până în 2053 populația Japoniei va scădea sub 100 de milioane, iar până în 2065 va ajunge la 88 de milioane.

Împărtășește România aceeași soartă cu a Japoniei? Ori cu a Germaniei, unde doar 13,2% din populația țării e sub 14 ani? E greu de spus, dar tendințele actuale tind să ne convingă că și noi, românii, ne îndreptăm în aceeași direcție. Pentru că un lucru e clar: experiența umană denotă că țările lumii nu se golesc de locuitori. Locuitorii lor se înlocuiesc și civilizațiile se succed unele pe altele. Când o națiune își pierde vitalitatea biologică ori dorința de a se perpetua biologic, dispariția acelei națiuni e practic inevitabilă.

Ideologii și practici destructive

Din nefericire, trăim într-o epocă și într-un continent în care tot felul de ideologii anti-umane și anti-viață se proliferează de la zi la zi și se extind în mințile oamenilor extrem de rapid. Europa veacului trecut a dat naștere acestor ideologii toxice care de atunci au făcut înconjurul pământului și sunt promovate de europeni și, într-o oarecare măsură, de America de Nord, în special Canada. Avortul, eutanasia, suicidul, infanticidul, disprețul față de femeile ori familiile care nasc mulți copii, ideologia modificărilor climaterice, suprapopularea planetei, controlul populației, noțiunea că sunt prea multe guri de hrănit și că ceva trebuie făcut – toate aceste ideologii fac ravagii în mințile occidentalilor și efectele lor se văd sub ochii noștri. Zilnic.

Cu câțiva ani în urmă, presa britanică îl atacase pe Beckham, vedeta fotbalului britanic, pentru că el și soția lui au adus pe lume mulți copii. Mințile intoxicate ale intelectualilor și academicienilor occidentali propun măsuri absurde pentru a preveni procrearea umana. Demarată în Australia cu ani în urmă de un profesor universitar din Perth, noțiunea că „fiecare familie nu poate avea mai mult de un singur copil” a devenit la modă în cercurile intelectuale europene. Și tot el și-a modificat teoria recent, afirmând că fiecare familie care vrea mai mult de un copil ar trebui să plătească o taxă specială, pe care el o numește „carbon tax”, adică taxa pentru bioxidul de carbon pe care al doilea copil l-ar cauza pe timpul vieții lui, contribuind astfel, zice profesorul, la distrugerea mediului. După cum se vede, acești „gânditori” caută să impună statului să ia măsuri coercitive pentru prevenirea înmulțirii ființelor umane.

Din nefericire, România e captivă acestor ideologii care străbat continentul nostru de la apus la răsărit și de la miazănoapte la miazăzi. E imposibil să nu ne afecteze, în ciuda atașamentului deosebit al românilor față de tradiție, creștinism, și învățăturile creștine. Și atunci CE-I DE FĂCUT? PROPUNEM CÂTEVA REMEDII:

Familia, familia, familia!!!

Primul și cel mai important remediu pentru rectificarea tuturor problemelor fundamentale cu care se confruntă România (și Europa, adăugăm noi), e familia naturală. Totul începe de la familie și căsătorie. Acestea sunt, de fapt, cuvintele și noțiunea de bază cu care Aristotel își începe eminenta lui carte „Politica”. Familia, formată din atașamentul natural între bărbat și femeie, constituie elementul natural și fundamental pe care întreaga societate e clădită, fie social, economic ori politic. Învățăm multe din „Politica” lui Aristotel privind familia și căsătoria. Printre altele, învățăm că anumite insule și grupuri grecești din vremea lui ori dinaintea lui, au fost depopulate ori au dispărut, tocmai pentru că oamenii au încetat să mai facă copii. Satele au îmbătrânit, pământul a încetat să mai fie cultivat, satele s-au transformat în ruine și au fost ocupate de alte grupuri umane cu o vitalitate biologică și natalitate mai ridicate. Și tot Aristotel, și pe lângă el, Herodot, descriu declinul demografic al Egiptului antic care încetul cu încetul a dus la prăbușirea lui. Herodot, de exemplu, descrie în „Istoria” lui că cu câteva sute de ani înainte de cucerirea Egiptului de europenii mediteraneeni, vitalitatea biologică a egiptenilor a slăbit, multe așezăminte egiptene din Egipt au dispărut și străinii au început să se așeze în țara lor. A fost o epocă a prosperității economice pentru egipteni, o epocă a hedonismului în care familia a intrat în declin, natalitatea a scăzut, egiptenii au abolit pedeapsa cu moartea și au început să disprețuiască serviciul militar. Au apelat la mercenari să le poarte războaiele, și asta explică numărul mare de așezăminte din Egipul antic cu nume grecești. Pe lângă greci, Egiptul a început să fie locuit de evrei, migranți din Nubia, persani și triburi din Peninsula Arabiei.

Familia, familia și familia! Acesta e remediul principal al problemelor cu care ne confruntăm ca țară și civilizație în zilele acestea haotice în care trăim, caracterizate de migrația musulmană masivă din Europa și dezorientarea politică a liderilor unionali. România are nevoie de o cultură a vieții, o cultură a virtuții, o reînnoire a valorilor și a dedicației noastre față de valorile tradiționale și creștine. O reevaluare înspre pozitiv a dedicației noastre față de creștinism și viața de familie și căsnicie. România și neamul românesc s-au născut în familie, în căsătoria creștină, și fără ele nu există și nu va exista Românie ori neam românesc.

Statul român are obligații imediate în acest sens. Articolul 16 din „Declarația Universală a Drepturilor Omului” consfințește rolul extrem de important al familiei în societate ca factor esențial al civilizației și progresului social, politic și economic. El afirmă că începând cu vârsta majoratului, bărbatul și femeia au dreptul să se căsătorească, să formeze o familie, și că familia e unitatea naturală și fundamentală a societății și că are dreptul la protecție și sprijin din partea societății. Statul român pare în întregime indiferent față de familia română. Ideologii lui, împreună cu Domnul Președinte și consilierii lui, refuză să confrunte problema cea mai acută cu care se confruntă România zilelor noastre: declinul familiei, declinul natalității, problema avortului, necesitatea protejării căsătoriei naturale. Ei preferă să-și alinieze vederile și practicile politice cu ale ideologilor vasali Uniunii Europene care promovează o doctrină a morții și autodistrugerii. Și asta nu se vede mai concret ca în tergiversările și indiferența dovedită de Parlament față de proiectul constituțional de protejare a căsătoriei naturale în Articolul 48 din Constituția României. Mai mult chiar, în protestul și mesajele pro-viață ale celor peste 100 de mii de cetățeni ai țării care au descins în străzile României pe 25 martie 2017, cerând autorităților să promoveze o cultură a vieții în România, una care să ne asigure supraviețuirea biologică. Comentariile sarcastice ale unor parlamentari, lideri de partide politice ori consilieri ai Domnului Președinte, privind cultura vieții și mișcarea pro-familie din România, ne dau de gândit și întărește suspiciunea noastră că ei nu sunt de partea noastră ci de partea forțelor destructive care promovează moartea și destrămarea familiei.

Să învățăm și de la alții!

Să nu ne socotim singuri înțelepți! E important ca România și statul să învețe și din experiențele altor țări care nu doresc să piară ori să fie înghițite de monstrul globalizării. Avortul pierde teren în Statele Unite. Motivul principal sunt cele peste o mie de clinici de prevenire a avortului care există în Statele Unite. Toate finanțate din fonduri private, nu din fonduri de stat. Centrele de avort sunt finanțate din fonduri publice (ori au fost până acum o lună sau cam așa ceva, când Administrația Trump a sistat fondurile publice pentru clinicile de avort) ori de companiile gigantice ale Occidentului și de multimiliardarii de tipul lui Bill și Melinda Gates. Dar creștinii americani au contracarat cu măsuri reciproce. La ora actuală, în America sunt mai puțin de 1000 de clinici de avort, dar peste 1000 de clinici care caută să prevină avortul. Numite „crisis pregnancy centers”, aceste centre consiliază tinerele fete însărcinate care se gândesc să-și avorteze copiii nenăscuți. Și în România există astfel de clinici pro-vita, dar puține, din motive financiare. Ar fi de dorit ca statul român să aloce fonduri masive pentru consilierea tinerelor care văd sarcina ca o problemă și avortul ca mijloc de eliminare a problemei. În plus, românii trebuie să dezvolte o cultură a adopțiilor copiilor care scapă de avort. Sunt copiii noștri, ai tuturor. Este datoria noastră creștină să asigurăm că ei văd lumina lumii și cresc într-o familie normală. De asemenea, e nevoie de mult mai multe centre pentru creșterea copiilor abandonați ori fără părinți. Așezământul de la Valea Plopului e un început și un exemplu bun, dar el ar trebui multiplicat în cât mai multe județe din România. Notăm că astfel de centre există și la Arad, Beiuș, Oradea, și în alte părți ale României, dar aceste centre pot acomoda un număr mic de copii în comparație cu numărul mare de copii care au nevoie de o viață de familie autentică. Aceste centre sunt finanțate din fonduri private. E datoria statului să finanțeze aceste centre și multe altele ca ele.

Tot din experiența altor țări învățăm că statul și organizațiile neguvernamentale creștine pot forma parteneriate avantajoase în promovarea unei culturi pro-familie și pro-viață. Președintele Bush, de exemplu, a lansat un proiect de parteneriat prin care statul federal a finanțat programe speciale ale Bisericilor pentru ajutorarea femeilor în criză ori a centrelor care cresc copii abandonați ori fără părinți. Majoritatea celor care lucrează în aceste centre sunt voluntari creștini și de aici statul are doar de câștigat. Cum scriam mai sus, și în România sunt astfel de centre (Arad, Beiuș, Oradea) dar finanțate de organizații creștine din străinătate.

Copiii, copiii, copiii!!!

Pe lângă familie și căsătorie, nici România, nici neamul românesc, nu pot dăinui fără copii. Copiii, copiii, copiii! Trebuie aduși pe lume și prețuiți. Trebuie educați într-un spirit al unei culturi pentru viață. Al respectului pentru dreptul la viață al fiecărei ființe umane, din momentul concepției până la moartea naturală. Al respectului reciproc ca ființe umane cu o doză egală de demnitate umană, ca ființe create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. O educație care revine părinților ca o responsabilitate și, în același timp, drept fundamental. Drepturile parentale trebuie și ele respectate și promovate. Statul secular e în competiție cu părinții, privind copiii. Statul îi dorește cu gelozie să-i creeze ori să-i reconfigureze după chipul și asemănarea lui, nu după chipul și asemănarea părinților lor. Statul secular își are agenda lui, valorile lui și prioritățile lui, care în marea lor majoritate sunt în conflict cu ale părinților. Statul ne spune că are obligația să formeze cetățeni responsabili cu un comportament democratic care să asigure supraviețuirea democrației. Inculcarea valorile seculare și cetățenești, ne spune statul, e un obiectiv imperios pentru atingerea acestui deziderat.

Părinți, nu lăsați statul să vă confiște copiii! Opuneți-vă statului și încercărilor lui de a vă transforma copiii în adulți care disprețuiesc valorile tradiționale. Educați-vă copiii într-un spirit creștin! Învățați-i moralitatea! Datoria noastră este să le creăm un spațiu adecvat pentru creșterea lor morală și spirituală.
Să nu uităm că banii, oricâți ar fi ei, nu vor putea rezolva problemele cu care se confruntă România ori să-i asigure supraviețuirea. Doar o cultură a vieții și a familiei o pot face.

Camera Deputaților și Articolul 48 din Constituția României

MARȚI 9 MAI 2017, Camera Deputaților A APROBAT, cu un vot de 232 la 22, amendamentul constituțional inițiat de cetățeni pentru definirea căsătoriei naturale în Constituție. Ne exprimăm aprecierea pentru cei 232 de deputați care au votat pentru, dar și dezamăgirea profundă față de cei 22 de deputați care au votat împotrivă. Lista voturilor o aflați aici. Lecturarea listei lasă câteva impresii. Lidera interimară a PNL, Raluca Turcan, S-A ABȚINUT DE LA VOT!!! Spunem, cu regret, că e vremea ca doamna Raluca Turcan să se retragă din politică. S-a abținut de la cel mai important vot posibil din cariera ei ca politician. Am apreciat și am menționat deseori pozițiile ei pro-familie, dar în conjunctura când trebuia să dea dovadă de tenacitate, a eșuat. La fel, VOTURILE NEGATIVE DATE DE USR NE ÎNGRIJOREAZĂ. Am avut suspiciuni anterioare care acum au fost confirmate: USR NU ESTE UN PARTID TRADIȚIONAL, PRO-FAMILIE SAU PRO-VIAȚĂ! E un partid de inspirație occidentală a stângii europene globalizante. Nu dorim să fim prea critici și ne exprimăm totuși aprecierea față de membrii USR care au votat PENTRU amendament. Cu toate acestea, marea dezamăgire a fost absența de la vot a domnului Nicușor Dan. Cu ani în urmă, dânsul a candidat la Primăria Bucureștiului. Unii din cititorii noștri ne-au cerut atunci să-l recomandăm la vot. NU AM FĂCUT-O! Pe bună dreptate, pentru că am fost informați că DOMNUL NICUȘOR DAN ERA PENTRU PARTENERIATELE CIVILE! Absența lui de la cel mai important vot al carierei sale politice ne dă de gândit și ne confirmă suspiciunea că DOMNUL NICUȘOR DAN NU DEȚINE POZIȚII PRO-FAMILIE SAU PRO-VIAȚĂ.

SURSA:

http://www.alianta-familiilor.ro/

Mai
12

FAMILIE MONOPARENTALA ALCATUITA DIN MAMA SI FIICA

Organizații și persoane ostile inițiativei cetățenești de revizuire a articolului privind Familia din Constituția României au exprimat temeri și critici cu privire la faptul că familiile monoparentale sau alte tipuri de familie nu ar fi ocrotite și recunoscute prin noua formă a articolului 48 din Constituție. Aceste critici sunt complet nefondate.

În cadrul noțiunii de familie există categorii diferite, cu structuri diferite, componență diferită și aflate în situații juridice diferite. Toate sunt, în egală măsură, recunoscute și ocrotite fără discriminare, ele având la bază același model: cel al familiei nucleare, monogame, formate prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, având în centrul său asigurarea și reprezentarea cu prioritate a drepturilor copilului.

Constituția consacră, prin articolul 48 alineatul 1, prima teză, că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți (iar în formă revizuită, între un bărbat și o femeie), iar în teza a treia, ce nu va fi atinsă de revizuire, că familia se întemeiază pe raportul juridic (drepturile și obligațiile) izvorât din calitatea de părinte. De asemenea, alin. 3 al aceluiași art. 48 din Constituție, „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”, rămâne neschimbat.

Ca urmare, statul va continua să acorde aceeași ocrotire și aceleași drepturi copiilor crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de oricare rudă care are acest drept (bunici, etc.) ca și celor crescuți de ambii părinți căsătoriți și să recunoască relațiile dintre aceștia ca relații de familie, așa cum o face și în prezent prin Constituție și prin legislația în vigoare.

Revizuirea Constituției clarifică definiția căsătoriei, fără a anula vreun drept existent

Modificarea propusă a fi introdusă în textul Constituției în urma inițiativei cetățenilor reprezentați prin Coaliția pentru Familie, privește exclusiv definiția căsătoriei, restul articolului fiind păstrat neschimbat. Cu alte cuvinte, urmează a fi consacrat în textul Constituțional că soții pot fi doar doi și doar de sexe biologice diferite. De notat că nu este vorba despre o normă constituțională nouă, ci de o clarificare a normei existente, în care se face vorbire simplu despre „soți”, termenul fiind explicitat în Codul Civil. Clarificarea este necesară în această perioadă în care mai multe țări au decis că termenul „soți” poate avea și un alt înțeles decât cel consacrat. Faptul că reprezentanții „minorităților sexuale” au solicitat în mai multe rânduri recunoașterea statutului de „familie” al cuplurilor unisex și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex în România, demonstrează clar necesitatea demersului nostru, prin care poporul urmează să își exprime voința suverană (conform art. 2 din Constituția României) în legătură cu una din instituțiile fundamentale ale societății.
Astfel, noua formă a alin. 1 al art. 48 urmează a fi „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între UN BĂRBAT şi O FEMEIE, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Evident, toate celelalte condiții obligatorii la încheierea căsătoriei, stipulate în Codul Civil, rămân valide. Din această perspectivă, niciunul dintre drepturile constituționale deja existente nu va fi anulat și nici nu vor fi create drepturi noi. În plus, alineatul 3 al aceluiași articol 48 din Constituție, „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie” rămâne neschimbat.

Ca urmare, statul va continua să acorde aceeași ocrotire și aceleași drepturi copiilor crescuți de un singur părinte sau de ambii părinți necăsătoriți ca și celor crescuți de ambii părinți, așa cum o face și în prezent, conform legislației în vigoare.

Familia monoparentală și cea extinsă sunt recunoscute și ocrotite de legislația românească

Pentru o mai bună înțelegere sunt necesare câteva precizări referitoare la formele de familie existente în România, din punct de vedere sociologic și juridic[1]

Familia definită prin Constituție – este familia nucleară, monogamă, completă, formată din soț, soție și eventualii lor copii. Este modelul, tipul de familie care asigură mediul optim pentru nașterea, creșterea și dezvoltarea personală armonioasă a copiilor. Relațiile din această familie sunt: de căsătorie (între soți), de filiație (părinți-copii) și de consangvinitate (între frați).

Familia monoparentală, formată dintr-un singur părinte și copiii pe care acesta îi crește, este numită și familia incompletă, lipsind unul dintre părinți prin deces, prin divorț, prin abandonul familiei sau prin decizia personală a părintelui prezent de a-și crește singur copiii. Relațiile în acest tip de familie sunt de filiație și de consangvinitate. Familia monoparentală are ca model de referință familia monogamă completă, din care provine de multe ori, prin divorț, abandon sau deces – sau în care se transformă, prin căsătoria părinților. În interesul copiilor, statul ocrotește copilul și pe părintele care îl crește și le acordă acestora drepturi nediscriminatorii față de cei din familii complete. Și chiar mai mult: de exemplu, prin pensia de urmaș, suplinește contribuția financiară a părintelui decedat etc.
Cuplul în concubinaj (uniunea consensuală), cu copii, este de fapt format dintr-o familie monoparentală și un partener al părintelui care are copiii în întreținere, partener care poate fi sau nu și părinte al copiilor. Statul ocrotește, ca și în cazul familiei monoparentale, copilul și pe părintele care îl crește. Spre deosebire de familia nucleară, cuplul în concubinaj are mai puțină stabilitate, mai ales dacă unul dintre parteneri nu este și părinte al copiilor.

Familia extinsă sau lărgită, sau, după caz, substitutivă, are în centrul ei familia nucleară, care se completează cu rude prin filiație (bunici, nepoți), prin consangvinitate (unchi, mătuși, veri), prin căsătorie (soți și soții ai/ale rudelor consangvine) sau prin relație de afin (naș). Existența familiei extinse nu presupune menajul în comun și nici obligații pentru creșterea sau îngrijirea rudelor de gradele 3 și 4. Doar în anumite împrejurări, de exemplu în cazul decesului ambilor părinți ai unui copil sau în cazul moștenirilor, apar drepturi juridice ale membrilor familiei extinse.

În concluzie, în România, toate „celelalte variante de familie” sunt de fapt derivații ale modelului familiei nucleare, monogame, formate prin căsătoria dintre UN BĂRBAT și O FEMEIE, având în centrul său asigurarea și reprezentarea cu prioritate a drepturilor copilului. Familia monoparentală și celelalte tipuri de familie beneficiază de ocrotire în prezent, iar acest lucru nu se va schimba în niciun fel prin revizuirea propusă a art. 48(1) din Constituție.
Nu negăm realitatea faptului că există familii care se destramă, dar, din perspectivă legală, trebuie să căutăm modelul ideal pentru societate, pentru că prin astfel de modele operează legea. De aceea, Statul are interesul direct și indiscutabil să ocrotească și să întărească acel model de familie care asigură copiilor cadrul optim pentru nașterea, creșterea și dezvoltarea lor personală, iar națiunii continuitatea demografică, socială și economică, a identității culturale și spirituale, și totodată corespunde moralei dominante în societate.

Măsuri propuse de „Coaliția pentru Familie” în sprijinul familiilor monoparentale

Proporția familiilor monoparentale în România este în acest moment de 10-12%. Cauzele principale sunt divorțul, separarea părinților sau existența copiilor născuți în afara căsătoriei. Principalul „generator” de familii monoparentale rămâne, însă, divorțul. Conform datelor INS, rata divorțialității (divorțuri/1000 locuitori) avea în 2015 aceeași valoare ca în 1990 (respectiv 1,42), după un maxim în 1998 (1,75) și un minim în 2014 (1,22).
Așadar, din acest punct de vedere, nu ar fi motive pentru a reevalua legislativ familia monoparentală.

Problemele familiilor monoparentale nu sunt deci discriminările legislative, ci disfuncționalitatea lor: capacitatea economică este redusă, modelul socializator este deficitar, nivelul cultural este mai scăzut; la nivelul copilului se manifestă carențe educative, insucces școlar, dezechilibre afective. Recomandările sociologilor pentru politicile sociale sunt orientate către prevenția fenomenului: educarea viitoarelor mame pentru a nu avea copii în afara căsătoriei, susținerea cuplului matrimonial pentru evitarea divorțului[2].

Cunoscând aceste realități, Coaliția pentru Familie vine în sprijinul familiilor monoparentale prin programul său „50 de propuneri de măsuri pentru Politici publice privind Familia”. Acesta propune factorilor de decizie un set de măsuri pentru prevenirea divorțului, a abandonului familial, pentru încurajarea căsătoriei, pentru accesul tinerilor la locuințe și servicii specifice etc. Propunerile sunt în conformitate cu obiectivele asumate de Coaliția pentru Familie, „DEFINIRE – ÎNCURAJARE – SPRIJINIRE – PROTECȚIE” A FAMILIEI, astfel cum ele sunt explicate pe website-ul www.coalitiapentrufamilie.ro .
Nu am remarcat aceeași preocupare față de bunăstarea familiilor la organizațiile care critică inițiativele noastre, acestea urmărind doar stoparea revizuirii articolului din Constituție pentru a-și impune ulterior propria ideologie, respectiv legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex și acordarea acestor cupluri de drepturi și beneficii egale familiilor. Din această perspectivă, dezavuăm ferm folosirea fără scrupule de către aceste organizații a situației problematice a unor familii din România, precum cele monoparentale.
________________
[1] Alături de Constituție, tipurile de familie sunt enumerate în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 4, precum și în alte legi (Legea nr. 277/2010 etc.)

[2] http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Studiu%20familii%20monoparentale.pdf

SURSA:

http://coalitiapentrufamilie.ro/2017/03/13/familia-monoparentala-este-si-va-fi-recunoscuta-si-ocrotita-si-dupa-referendumul-de-revizuire-constitutiei/

Mai
09

ARTIFICII 1ARTIFICII 2ARTIFICII 3ARTIFICII 10ARTIFICII 10ARTIFICII 10

Slavă lui Dumnezeu! Astăzi, marți 9 mai 2017 este o zi istorică pentru că deputații români au analizat și au aprobat cu 232 voturi „pentru”, 22 de voturi ”împotrivă” şi 13 abţineri, propunerea de proiect de lege a Coaliției pentru Familie care vizează modificarea articolului 48 alineatul 1 din Constituția României. Cu alte cuvinte, în locul formei constituționale actuale („familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi”), textul constituțional va arăta în felul următor:

”Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între UN BĂRBAT şi O FEMEIE, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Într-un mod simbolic, votul din Parlament a fost dat chiar de Ziua Europei şi cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la proclamarea Independenţei României.

deputatii-au-votat-pentru-modificarea-articolului48-alineatul1-constitutia-romaniei-casatoria-barbat-cu-femeie-9mai2017

Prin această hotărâre a Camerei Deputaților, este spulberată orice posibilitate de legalizare a căsătoriei între persoane de același sex (homosexuali).
Proiectul de lege va pleca mai departe spre Senatul României pentru dezbatere şi vot, urmând ca senatorii să stabilească și data referendumului, având în vedere că astfel de decizii rămân definitive doar prin consultare populară.
Referendumul se va organiza în cel mult 30 de zile de la data adoptării proiectului de lege pentru revizuirea articolului 48 alineatul 1 din Constituție.

Mulțumim din toată inima lui Dumnezeu pentru această mare biruință pentru care s-au rugat toți creștinii din toate confesiunile. Le mulțumim și acelor deputați români care au înțeles că familia creștină tradițională trebuie apărată.

CINE SUNT CEI 22 DE DEPUTAȚI ROMÂNI
CARE S-AU OPUS DEFINIRII CLARE A FAMILIEI?!?

Să-i mai voteze Mutu’ pe ăștia de mai jos! Aveți grijă să nu cumva să faceți prostia să-i votați la alegerile parlamentare viitoare care vor avea loc în 2020 dacă bunul Dumnezeu îngăduie să mai trăim până atunci! Fiți cu ochii în 22!

LISTA DEPUTATILOR ROMANI CARE AU VOTAT IMPOTRIVA DEFINIRII CLARE A CASATORIEI CA FIIND UNIUNEA LIBER CONSIMTITA DINTRE UN BARBAT SI O FEMEIE

CINE SUNT CEI 13 DEPUTAȚI CARE S-AU ABȚINUT
LA VOTUL PENTRU DEFINIREA CLARĂ A FAMILIEI?!?

(mai bine că s-au abținut de la vot, decât să voteze împotriva poporului român)

LISTA DEPUTATILOR CARE S-AU ABTINUT DE LA VOTUL PENTRU DEFINIREA CLARA A FAMILIEI IN CONSTITUTIA ROMANIEI

Pe acest link puteți vedea lista deputaților care au votat PENTRU definirea CLARĂ a familiei în Constituția României, respectiv „uniunea liber consimțită între UN BĂRBAT și O FEMEIE”, așa cum a lăsat Dumnezeu dintotdeauna.

POPORUL ROMAN CRESTIN ESTE IMPOTRIVA LEGALIZARII PACATULUI

ROMANIAN CHAMBER OF DEPUTIES VOTES TO AMEND THE NATION’S CONSTITUTION TO DEFINE MARRIAGE AS THE UNION OF ONE MAN AND ONE WOMAN

With 232 votes in favor out of 270, Chamber of Deputies of the Parliament of Romania votes to amend the nation’s Constitution to define marriage as the union of one man and one woman – and also for the strengthening of parental rights.

The revised Article 48, Paragraph 1, of the Constitution of Romania, as proposed by the Citizen’s Initiative states: “The family is founded on the freely consented marriage between A MAN and A WOMAN, their full equality and the right and duty of parents to ensure the upbringing, education and instruction of children.”

We are now just one step away from the nationwide referendum: the Senate has to vote as well. Praise God for ever more!

A brief reminder: This is a citizen’s initiative and not a „political” one.
The Coalition for Family secured roughly 3 million signatures instead of 500.000 required to promote the initiative to Parliament. Also, Constitutional Court of Romania unanimously approved the measure for ballot status.

http://coalitiapentrufamilie.ro/2017/05/09/romanian-chamber-deputies-votes-amend-nations-constitution-define-marriage-union-one-man-one-woman/

Mai
05

EUROPA LEPADATA DE CREDINTA CRESTINA VA FI DISTRUSA DE MUSULMANI IAR ATEII SE BUCURA DEGEABA PENTRU CA VOR AVEA SOARTA PECETLUITA DE ISLAMISTI

ISLAMIZAREA EUROPEI ÎN CIFRE

Secularismul european e în căutarea unui mesia care să-l salveze, pe el, Uniunea Europeană, „valorile” europene, „civilizația” europeană (sau ce a mai rămas din ea), instituțiile și structurile ei, și să-i rezolve acutele probleme politice, economice, demografice, sociale, declinul valoric, pesimismul în creștere al europenilor și neîncrederea lor în liderii unionali. Pretinde că l-a aflat în Emmanuel Macron, francezul de 39 de ani, expert în investiții bancare, dar lipsit de experiențe de viață, de experiență politică, încă necopt, am putea zice, dar idolatrizat de mass media europeană și americană ca salvatorul Uniunii Europene. Luni, New Yorker a publicat un articol pe acest subiect, comentând că viitorul Europei depinde de victoria la alegerile prezidențiale de duminică din Franța a lui Emmanuel Macron.

http://www.newyorker.com/magazine/2017/05/08/the-future-of-europe-hinges-on-a-face-off-in-france

Pe 24 aprilie 2017 Spiegel International a făcut la fel, chiar numindu-l pe Macron un „savior”, adică „mântuitor”.

Și asta nu ar trebui să ne mire, având în vedere că secularismul european în mod istoric și-a pus nădejdea în muritori ca să-i rezolve problemele. Totdeauna, când a mizat pe un mesia muritor, a pierdut, fie că a fost vorba de un mesia al secularismului de dreapta ori un mesia al secularismului de stânga. Secularismul încă rămâne un eșec. Dovezile sunt multe și evidente peste tot.

În loc de a rezolva problemele curente, Uniunea Europeană își crează altele și rămâne la fel de neputincioasă să le rezolve. Date statistice publicate luna trecută, continuă să arate că din 2008 încoace, Uniunea Europeană rămâne într-o criză economică fără precedent după 1945. Șomajul în Spania, încă e de peste 18% iar în Portugalia, este de 10%. Iar Grecia, Italia și Spania continuă să fie un balast financiar pentru Uniunea Europeană care îi amenință stabilitatea economică și moneda.

SASE MILIOANE DE MUSULMANI AU INVADAT GERMANIA POSTCRESTINA SECULARIZATA

Dar poate nici un alt aspect curent al Uniunii Europene nu convinge mai puternic că secularismul european e un eșec incapabil de a contracara problemele cu care se confruntă, ca islamizarea Europei și migrația musulmană masivă în Europa din ultimii ani. De fapt, adevărul e că oricine va fi ales ca viitor președinte al Franței, fie Le Pen, fie Macron, nu va putea rezolva problema islamizării Franței ori a Europei. Secularismul a făcut un pariu cu islamul și l-a pierdut. Ireversibil. Secularismul a ochit creștinismul pentru a-l marginaliza, neutraliza ori chiar anihila. Privind islamul, însă, a adoptat o politică diferită, multiculturalismul, crezând că musulmanii se vor europeniza, vor îmbrățișa „valorile” europene și toți vom trăi în armonie într-o Casă Europeană fericită. Veșnic. Dar nu a fost așa și foarte probabil, nici nu va fi așa. Cifrele privind islamizarea Europei îngrijorează și dovedesc că un drum înapoi e practic imposibil.

MUSULMANI IN PARIS

Islamizarea Europei în cifre

Rusia, Franța, Suedia, Germania, Marea Britanie – cinci atacuri teroriste islamiste în cinci țări europene diferite de la începutul anului. Plus unul în Statele Unite. Multiculturaliștii Europei hrănesc și facilitează extinderea islamismului în Europa. Musulmanii Europei nu trebuie să devină majoritari în Europa pentru a-i schimba direcția. E suficient dacă treptat, ei islamizează orașele ei mari. Londra deja are un primar musulman și așa cum veți vedea mai jos, e la un pas de islamizare totală. Nice este de asemenea, un oraș practic musulman, la fel ca jumătate din Bruxelles. Gettourile musulmane din Stockholm, Germania, Danemarca, Paris și alte orașe din Franța dovedesc că Europa e divizată. Europenii vor să-și trăiască viața separați de musulmani și musulmanii la fel. Separarea acestor grupuri pare naturală. Poliția nu intervine în gettourile musulmane, iar mass-media europeană nu publică ce se întâmplă în zonele off-limits musulmane ale continentului. În ghettourile lor, musulmanii aplică legea musulmană în relațiile dintre ei, iar unele tribunale din Marea Britanie acceptă și dau forță juridică acestor aranjamente. Unii juriști britanici chiar afirmă că Marea Britanie nu mai e o țară creștină și că, în consecință, structura juridică și dreptul britanic trebuie să se distanțeze de rădăcinile lor creștine și să adopte o perspectivă multiculturală și diversă, privind sistemul de drept britanic. Nu ar fi de mirare dacă în viitorul apropiat, nu se vor face argumente similare și în Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

În Marea Britanie, universitățile promovează legea islamică. În tot mai multe universități, musulmanilor li se permite să stea în amfiteatre, segregați pe categorie de sex, femeile de o parte iar bărbații de alta. Ba mai mult, la Queen Mary University of London, femeile folosesc o intrare diferită de cea folosită de bărbați și nu li se permite să ridice mâna, să pună întrebări ori să comenteze la cursuri. La fel ca în Arabia Saudită și Iran. E doar o chestiune de timp până când Queen Mary University va trebui să-și schimbe numele pentru că ofensează musulmanii.

Islamizarea Marii Britanii

Londra, zic unii musulmani, e mai islamică decât multe țări musulmane, din această cauză, ea fiind poreclită Londonistan. Ceea ce nu ar trebui să surprindă pentru că de la începutul Mileniului Trei, în Londra s-au închis 500 de biserici creștine și s-au deschis 423 de moschei. Londonistanul e clădit, se pare, pe ruinele creștinismului londonez. Unele din aceste moschei au fost formate prin restructurarea unor biserici anglicane părăsite ori abandonate din lipsă de enoriași creștini. Numărul creștinilor convertiți la islam în Londra s-a dublat, mulți dintre aceștia, devenind musulmani radicali anti-occidentali și chiar teroriști. Un caz notoriu a fost acela al ambasadorului britanic în Arabia Saudită, Simon Collis, care s-a convertit la islam cu ani în urmă. Biserici gigante din Londra au ajuns să țină slujbe pentru un număr infim de enoriași, în timp ce moscheele au devenit neîncăpătoare. Church of San Giorgio poate acomoda la o singură slujbă peste 1200 de enoriași, dar la slujbă nu vin mai mult de 20 de persoane. Confruntați cu astfel de realități, unii comentatori britanici prezic, în mod justificat, că islamul va deveni religia majoritară în Marea Britanie în viitorul nu prea îndepărtat.

Birmingham e al doilea oraș ca mărime al Marii Britanii. Panorama orașului e dominată de minaretele moscheelor. Se estimează ca în 2020 numărul musulmanilor care merg la moschei în Marea Britanie va fi de 683000 iar al creștinilor care merg la Biserică de 679000. Demografia ține și ea partea musulmanilor. Jumătate din musulmanii Marii Britanii sunt sub 25 de ani, în timp ce un sfert din creștinii britanici au peste 65 de ani. În 20 de ani, mai mulți musulmani vor merge la moschei decât creștini la Biserică. Între 2012 și 2014, numărul britanicilor care se identifică ca fiind anglicani, a scăzut de la 21% la 17% din populație, respectiv cu 1,7 milioane de persoane. În aceeași perioadă de timp, numărul musulmanilor în Marea Britanie a crescut cu un milion. În 2015 cel mai comun nume masculin în Marea Britanie a fost Mohammed. 15,8% din populația orașului Manchester e musulmană, 21,8% în Birmingham și 24,7% în Bradford. Conform sondajelor de opinie, o treime din musulmani declară că nu se simt „britanici”. De asemenea, Londra e orașul cu cele mai multe tribunale musulmane din Europa. Detalii statistice adiționale privind islamizarea Marii Britanii pot fi citite pe linkul de mai jos:

https://www.gatestoneinstitute.org/10124/london-mosques-churches

Islamizarea Europei

Săptămâna trecută au fost emise date statistice privind migrația musulmană în Europa în ultimii ani. Atât în 2015, cât și în 2016, aproximativ 1,5 milioane de migranți musulmani au intrat în Uniunea Europeană. În 2016, Uniunea Europeană a acordat azil la 710400 musulmani, iar în 2015 la 333350. Dintre musulmanii primiți în Europa, 405600 sunt sirieni, 65800 irakieni și 61800 afgani. Peste 70% dintre azilanții sirieni au primit azil în Germania. În contrast, în 2016 Statele Unite a primit 84995 de refugiați, 39000 dintre ei din țări musulmane, iar restul din alte țări. Creștinii africani au alcătuit al doilea grup de refugiați, majoritatea dintre ei (16370 persoane) provenind din Republica Democrată Congo.

https://www.usatoday.com/story/news/world/2017/04/26/europe-took-asylum-seekers-last-year/100922906/

Criza civilizației occidentale?

David Brooks e unul din comentatorii de elită de la New York Times.
Pe 21 aprilie 2017 a publicat un comentariu îndrăzneț care lamentează criza civilizației occidentale, cauzată atât de factori externi dar mai ales interni.

https://www.nytimes.com/2017/04/21/opinion/the-crisis-of-western-civ.html

Occidentalii, zice el, și-au pierdut încrederea în valorile occidentale, în istoria lor, în trecutul lor, în Magna Carta, Epoca Luminilor, Renașterea, Epoca Credinței, în Declarația Drepturilor Omului din 1789, în Rousseau, Kant, Hegel. Responsabili pentru acest declin, zice el, sunt profesorii universitari occidentali care disprețuiesc civilizația occidentală, și istoricii și academicienii revizioniști care pur și simplu nu mai văd nimic pozitiv în civilizația occidentală, fie prezentă, fie trecută. Cursurile de istorie a civilizației occidentale, obligatorii în universitățile americane până nu de mult, au devenit opționale, dar și radicale și anti-occidentale. Istoria civilizației occidentale este, pentru profesorii occidentali, o istorie a asupririi civilizațiilor ne-occidentale de către occidentali. Brooks afirmă că „the whole idea of Western civilization is assumed to be reactionary and oppressive”. („Întreaga noțiune a civilizației occidentale e presupusă a fi reacționară și asupritoare”) La fel, credința în civilizația occidentală s-a prăbușit. În cuvintele lui Brooks, „the faith in the West collapsed from within. It’s amazing how slow people have been to rise to defend it”. („Credința în Occident s-a prăbușit din interior. E uimitor cât de lenți au fost cei care au sărit în apărarea ei”)

EUROPA POSTCRESTINA ESTE AMENINTATA DE TERORISM

Criza și falimentul multiculturalismului

Nici unde în Europa nu sunt mai vizibile criza și falimentul multiculturalismului decât în Germania. Iar dovada cea mai palpabilă e comportamentul electoral al turcilor din Germania în referendumul constituțional turc al lunii trecute.
În Germania trăiesc 1,5 milioane de turci cu dreptul de a vota în alegerile din Turcia. 63% dintre cei care au votat la referendum, au votat pentru modificările constituționale propuse de Recep Tayyip Erdogan, revizuiri care, zic comentatorii, îi vor crește atribuțiile și puterile prezidențiale și îl vor transforma într-un sultan modern. Surprinde, pentru că, în contrast, în Turcia procentul celor care au votat pentru modificările constituționale a fost de doar 51,4%. Cum a fost posibil acest lucru, se întreabă comentatorii? La urma urmelor, turcii care au votat pentru reformele lui Erdogan au crescut în Germania, mulți s-au născut acolo, au fost educați acolo, au trăit între germani, într-o țară democratică și o cultură democratică.

Răspunsul e simplu: turcii Germaniei, la fel ca toți musulmanii Europei, nu se integrează în țările în care trăiesc. De ce nu? Pentru că integrarea lor nu a fost un obiectiv al politicii puterilor europene. Musulmanii au ajuns în Germania ca „oaspeți”, invitați să lucreze în fabricile germane pe vremea miracolului economic german dintre 1961 și 1973. Germanii i-au tratat pe musulmani ca pe niste „oaspeți”, anticipând că după câțiva ani, ei se vor întoarce în Turcia. Dar nu a fost așa. Iar oamenii de bună credință care atunci (și de-atunci până azi) au atras atenția că lipsa de interes a musulmanilor în a se integra în civilizația europeană va deveni o problemă pentru viitor, au fost etichetați ca fiind „xenofobi” și „rasiști”. Elita seculară și „tolerantă” a Europei sfârșitului de Secol XX a creat o problemă iremediabilă pentru europenii începutului Secolului XXI, una pe care nici Merkel, nici May, nici Macron, nici Le Pen și nici un mesia secular, nu o vor putea rezolva. Ironic, asta pare a fi pedeapsa secularismului care a căutat cu orice preț să distrugă creștinismul, doar să fie și el distrus la rândul lui de o altă religie, una care, însă, caută și distrugerea creștinismului.

Oferim comentariul unui jurnalist german privind falimentul multiculturalismului in Germania:

https://www.nytimes.com/2017/04/21/opinion/why-german-turks-voted-for-the-autocrat-far-away.html

SURSA:
Alianța Familiilor din România

EUROPA POSTCRESTINA SE POATE TRANSFORMA PESTE CATEVA ZECI DE ANI IN EURABIA

Apr
27

ALIANȚA EVANGHELICĂ DIN ROMÂNIA CONSTATĂ CĂ PARLAMENTARII TERGIVERSEAZĂ APROBAREA REFERENDUMULUI PENTRU DEFINIREA CĂSĂTORIEI CA FIIND UNIUNEA ÎNTRE UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE

(foto: MEDIAFAX)

COMUNICAT
Nr.5/05.04.2017

Alianța Evanghelică din România a luat act de faptul că în spațiul public a apărut Protocolul dintre Coaliția pentru Familie și unele partide parlamentare, prin care opiniei publice din România, i se aducea la cunoștință faptul că în luna aprilie 2017 se va organiza un Referendum cu scopul modificării Art. 48 din Constituție, ce definește familia.

Pentru creștinii evanghelici, semnarea acestui Protocol reprezenta un angajament ferm
al partidelor parlamentare în a susține în plan legislativ definirea familiei,
așa cum a instituit-o Dumnezeu, ca fiind unirea dintre un bărbat și o femeie.

Alianța Evanghelică din România constată cu surprindere că în Parlamentul României
se tergiversează nepermis de mult legea privind organizarea Referendumului.

Mai mult, luările de poziție ale unor membri ai Parlamentului în susținerea familiei tradiționale, au fost dur atacate de președintele celui mai mare partid politic din România.

Această atitudine ridică multe semne de întrebare asupra sincerității declarațiilor de până acum.

În consecință, Alianța Evanghelică din România îi îndeamnă pe membrii Cultului Creștin Baptist, Bisericii Creștine după Evanghelie din România și Cultului Creștin Penticostal,
să persevereze în post și rugăciune, pentru sensibilizarea parlamentarilor ce îi reprezintă, astfel încât Legea Referendumului să fie adoptată în Parlament.

Președinte
Viorel IUGA

Secretar General
Virgil ACHIHAI

Vicepreședinte
Ioan MOLDOVAN

SURSA:

https://aliantaevanghelica.wordpress.com/2017/04/05/alianta-evanghelica-din-romania-constata-ca-parlamentarii-tergiverseaza-aprobarea-referendumului-pentru-definirea-casatoriei-ca-fiind-uniunea-intre-un-barbat-si-o-femeie/

ALIANȚA EVANGHELICĂ DIN ROMÂNIA CONSTATĂ CĂ PARLAMENTARII TERGIVERSEAZĂ APROBAREA REFERENDUMULUI PENTRU DEFINIREA CĂSĂTORIEI CA FIIND UNIUNEA ÎNTRE UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE