web analytics

TOMISTHECAT.RO – BLOG TOMIS THE CAT
TOT CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE… TOT CE FACI PENTRU ALȚII… RĂMÂNE!

MANIFESTUL GAY DIN 1971 A DETERMINAT CEA MAI GRAVĂ RĂSTURNARE A VALORILOR DIN ISTORIA OMENIRII ȘI A PRODUS MILIOANE DE VICTIME INOCENTE

FAMILIA CRESTINA TRADITIONALA NORMALA

În 1848 Karl Marx a publicat „Manifestul Comunist”, pledând pentru comunism
și un stat comunist. După 69 de ani, în 1917, primul sistem politic comunist cunoscut lumii a fost instaurat în Uniunea Sovietică. A fost cel mai crunt sistem politic cunoscut istoriei, a dăinuit cu puțin peste 70 de ani și în cursul existenței lui a cauzat moartea a zeci de milioane de oameni inocenți în cel mai atroce genocid cunoscut istoriei. A promis raiul dar a instituționalizat infernul.

În 1925 și 1926 Adolf Hitler a publicat „Mein Kampf”, militând pentru un sistem politic național-socialist, fondat pe ideile lui Friedrich Nietzsche și superioritatea rasei germane. După 12 ani, în 1933, primul sistem politic național-socialist cunoscut istoriei, a fost instaurat în Germania Nazistă. La fel ca Stalin, Hitler a promis „Al Treilea Reich”, un rai pe pământ, dar, tot la fel ca Stalin, a dat omenirii un alt infern. Între 1939 și 1945 nazismul german a cauzat cel mai mare conflict militar cunoscut istoriei, pe parcursul căruia au murit zeci de milioane de oameni nevinovați.

MANIFESTUL GAY (1971)

Mai puțin cunoscut nouă și de fapt, întregii lumi, este că în 1971 homosexualii britanici au lansat „Manifestul Gay” (The Gay Manifesto) din 1971.
Nu l-am analizat niciodată până acum. E vremea să o facem, pentru că, asemenea Manifestului Comunist din 1848 și a lui Mein Kampf, „Manifestul Gay” a întors lumea pe dos, a produs o răsturnare a valorilor nemaicunoscută în istorie și deja a produs milioane de victime inocente. Victimizarea continuă, cu ajutorul instituțiilor de stat și internaționale. Paralele între cele trei Manifeste sunt evidente și greu de ignorat. Fiecare a promis o societate nouă, o realitate istorică nouă, radical diferită de cea cu care ființele umane erau obișnuite și în care s-au născut. Una care i-a făcut pe oameni curioși, interesați, încrezători că ceea ce le-a fost promis va produce modificări sociale, politice și economice pozitive și le va îmbunătăți viața. Comuniștii au văzut în proprietatea privată, rădăcina tuturor relelor și în abolirea ei, prescripția pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care societatea s-a confruntat vreme de mii de ani. Ajunși la putere, comuniștii au abolit proprietatea privată, cauzând un haos economic nemaîntâlnit până atunci în istorie. Naziștii au văzut rasele „inferioare” din aceeași perspectivă: rădăcina tuturor relelor cunoscute istoriei, iar eliminarea lor era rețeta pentru rezolvarea tuturor problemelor cu care arienii se confruntau.

Homosexualii au deținut și încă dețin aceeași perspectivă, una care e evidentă din primele rânduri ale Manifestului pe care îl studiem în detaliu mai jos. După cum veți vedea, pentru homosexuali, familia binară alcătuită din bărbat, femeie și copii, bazată pe relații de monogamie și heteronormativitate, e rădăcina tuturor relelor cunscute istoriei. Rețeta pentru rezolvarea acestor probleme e aceeași: eliminarea familiei, a heteronormativității și a monogamiei.

De asemenea, frapează o altă paralelă între cele trei Manifeste: indiferența noastră, a oamenilor decenți și cu bun simț, față de ideile radicale semănate cu zeci de ani înainte de instaurarea regimurilor promise. Majoritatea cetățenilor au ignorat „Manifestul Comunist”, „Mein Kampf” și „Manifestul Gay din 1971”, zâmbind și zicându-și că ceea ce au citit sau auzit, sunt niște idei bizare dar trecătoare și fără consecințe. Asemenea unei dureri de cap. Niște idei care nu vor fi niciodată puse în aplicație. Dar s-au înșelat. Din fericire pentru occidentali, „Manifestul Comunist” a făcut ravagii doar în Estul Europei, ei fiind scutiți de cruzimea sistemului comunist. Nazismul, însă, a afectat atât occidentalii, cât și europenii de est. Iar revoluția sexuală, având ca vârf de lance mișcarea homosexuală, face ravagii de câteva decenii, mai mult în Occident ca în Europa de Est. Ironic, comunismul ne-a protejat de revoluția sexuală, care e încă relativ recentă în Europa de Est și în România.

Nu putem ignora nici perioada relativ scurtă de timp între plantarea ideilor radicale din cele trei Manifeste și consecințele lor. Dacă i-a luat comunismului 69 de ani pentru a-și atinge scopul, lui Hitler i-a luat doar 12 ani, iar revoluției homosexuale, mai puțin de 30 de ani. Nici numărul vast al victimelor nu poate fi trecut cu vederea ori exagerat. La fel ca și comunismul și nazismul, revoluția sexuală și homosexuală a făcut milioane de victime.

CINE SUNT VICTIMELE REVOLUȚIEI SEXUALE?

Lista e lungă și ne include și pe noi: victimele divorțului (părinții, copiii, nepoții); cei care vizualizează ori sunt dependenți de pornografie (în cifre de probabil miliarde de oameni); femeile care au făcut ori fac avort; copiii nenăscuți uciși în avort; persoanele dependente de sex; copiii născuți din surogat care nu-și cunosc mama sau tata; cei care comercializează (cumpără sau vând) material genetic masculin sau feminin; mamele purtătoare și femeile care sunt folosite pentru a aduce pe lume copii prin surogat; copiii adoptați de homosexuali; ori copiii crescuți de cupluri de același sex.

Ușurința cu care factorii mediatici, politici și legislativi au îmbrățișat ideile celor trei Manifeste nu poate să ne scape nici ea din vedere. „Manifestul Comunist”, „Mein Kampf” și „Manifestul Gay”, și-au găsit adepți numeroși și vocali într-un timp relativ scurt. Intelectualii, jurnaliștii, politicienii, legiuitorii, judecătorii, avocații și chiar unii factori religioși, au sprijinit și promovat aceste idei toxice fără a se gândi la consecințele lor la fel de toxice.

CE E MANIFESTUL GAY DIN 1971?

În 1971 a fost publicat la Londra „The Gay Manifesto” („Manifestul Gay”) de către un grup de homosexuali britanici care la vremea aceea se identificau sub numele de „Gay Liberation Front” („Frontul de Eliberare Gay”).

„Manifestul Gay” a fost revizuit în 1978 și are zece pagini. Ce uimește în acest Manifest este că fără excepție, toate ideile și obiectivele enunțate în el, au fost puse în acțiune, transformate în realitate, ori sunt pe cale de a fi transformate în realitate, în Europa Occidentală, America de Nord și într-un număr tot mai mare, în multe țări ale lumii. Ultima victimă care a capitulat în fața „Manifestului Gay” a fost Germania, care pe 30 iunie 2017 a legalizat căsătoriile homosexuale.

„Manifestul Gay” e similar cu „Manifestul Comunist” și cu „Mein Kampf” în mai multe privințe. El identifică un grup social specific, în cazul acesta, homosexualii, care se autodefinește ca fiind victimizat de societate; cauzele nemulțumirilor homosexualilor; instituțiile sociale care îi asupresc; și rețetele specifice pentru eliminarea asupririi homosexualilor. Homosexualii se identifică în Manifestul lor ca fiind „mânioși” („angry”), la fel ca toate grupurile asuprite din trecut. Societatea heterosexuală, zic ei, îi tratează ca pe niște ființe sub-umane și e vremea, adaugă ei, să se organizeze și să acționeze pentru a-și dobândi libertatea.

INSTITUȚIILE CARE ASUPRESC HOMOSEXUALII

„Manifestul Gay” identifică instituții sociale specifice care în opinia lor, îi asupresc. În primul rând e FAMILIA. Asuprirea homosexualilor începe în familie, unde bărbatul e „stăpân”, soția e „sclava” bărbatului, iar copiii sunt „robi” ai bărbatului. Prin natura ei, familia se împotrivește homosexualității și homosexualilor. Familia binară, fondată pe relația dintre sexele opuse, îi face pe homosexuali să se simtă plini de rușine, vinovăție și falimentări.

A doua instituție care asuprește homosexualii e ȘCOALA deoarece ea promovează (ori promova la vremea aceea în 1971) moralitatea sexualității în familie și căsătorie, ÎNTRE UN BĂRBAT ȘI O FEMEIE, CĂSĂTORIȚI, bazată pe doctrinele creștinismului. Sistemul educativ era văzut la vremea aceea ca o extensie a moralității creștine. A treia instituție care asuprea homosexualii era BISERICA. Învățăturile creștine privind sexualitatea și familia erau văzute ca fiind demodate, arhaice și iraționale.

A patra instituție care asuprea homosexualii era MASS MEDIA. Mass media era atacată pentru că, în opinia homosexualilor, promova o imagine negativă și incorectă privind homosexualii (perverși, pedofili, monștri, degenerați) și apăra familia tradițională, promovând căsătoria binară între un bărbat și o femeie.

A cincea problemă cu care homosexualii erau confruntați, era VOCABULARUL. Vocabularul deceniilor trecute era atacat ca promovând „ideologia și moralitatea anti-homosexuală”. Vocabularul era desemnat să denigreze homosexualii și relațiile sexuale între persoane de același sex. LOCUL DE MUNCĂ era ostil homosexualilor pentru că atmosfera era dominată de atitudinile presupus homofobe ale colegilor de muncă față de angajații homosexuali. Anumite funcții în companiile prestigioase erau rezervate doar heterosexualilor și în special, bărbaților căsătoriți care aveau copii, pentru a da impresia că bărbații heterosexuali căsătoriți sunt mai siguri de ei înșiși, mai confidenți și mai capabili să promoveze o imagine pozitivă a companiei decât bărbații homosexuali.

O altă instituție socială care era văzută ca asuprind homosexualii era SISTEMUL LEGAL. Plângerile majore ale homosexualilor britanici în 1971 erau legile care interziceau relațiile sexuale între persoane de același sex sub 21 de ani, ori să adopte copii. Erau preocupați și de faptul că violența împotriva homosexualilor nu era luată în serios de Poliție dar violența față de cuplurile heterosexuale era tratată cu toată seriozitatea. Critici majore erau aduse și PSIHIATRIEI pentru că la vremea aceea, ea încă identifica homosexualitatea ca pe o boală psihică și încă recomanda terapie pentru reabilitarea înclinațiilor homosexuale, homosexualii pretinzând, dimpotrivă, că homosexualitatea e normală.

REMEDII ȘI MODIFICĂRI SOCIALE

„Manifestul Gay” din 1971 recomanda măsuri concrete pentru eliberarea homosexualilor. În primul rând, cerea „toleranță și egalitate” și „o schimbare revoluționară în întreaga societate”. Schimbarea trebuia să înceapă cu „FAMILIA PATRIARHALĂ”. „Manifestul Gay” afirma în repetate rânduri că toate problemele cu care se confruntă homosexualii, au ca și cauză principală familia patriarhală, „cauza nenorocirilor”. Homosexualii afirmă că, la fel ca toți membrii societății, ei au fost învățați, împotriva voinței lor, că familia este sursa fericirii și împlinirii personale. În aceste învățături, copiii erau îndoctrinați de la o vârstă fragedă, ceea ce face aproape imposibil să schimbi atitudinile lor și ale părinților lor față de homosexuali și homosexualitate. Aceste învățături sunt nu doar eronate dar și greu de schimbat pentru că își au originea în Biblie și în doctrinele creștine. Sunt eronate pentru că, în afara diferențelor biologice, nu există nicio diferență între bărbați și femei și „nu ne naștem ca bărbați ori femei ci suntem socializați să devenim bărbați și femei”. „Manifestul Gay” din 1971 mai precizează că „întreaga societate e construită pe familia patriarhală, iar religia, cultura, literatura și arta, fortifică familia patriarhală cu toate aspectele și consecințele ei toxice.”

Cum e ușor de înțeles, abolirea asupririi homosexualilor implică reformarea radicală a familiei patriarhale. Dar reformele nu sunt suficiente. Atât timp cât familia patriarhală există, copiii crescuți în ele vor învăța și deține atitudini împotrivitoare și ostile, homosexualilor. Care deci e soluția finală? Abolirea familiei ca instituție!!! „Manifestul Gay” e direct, clar și agresiv, privind acest obiectiv: „Trebuie să țintim spre abolirea familiei, pentru ca sistemul sexist al bărbatului suprem să nu mai poată fi perpetuat”.

Abolirea familiei e un imperativ imediat care, în opinia autorilor Manifestului, poate lua câțiva ani ori câteva decenii. Ce pași concreți trebuie făcuți pentru abolirea ei? În primul rând, spun ei, se impune abolirea monogamiei obligatorii. Monogamia, zice Manifestul, e o doctrină impusă tuturor membrilor societății. Homosexualii nu pot fi monogami prin natura sexualității lor și de aceea, ei își trăiesc viața în afara familiei și căsătoriei tradiționale. Monogamia e o formă de asuprire a femeii de către soțul ei. În virtutea monogamiei, femeia și copiii ei devin proprietatea bărbatului. Monogamia sufocă homosexualii, le cauzează dependențe nevrotice și infidelitate. Abolirea monogamiei implică abolirea rolurilor sexuale în care bărbații și femeile sunt socializați din copilărie.

Încă din 1971 homosexualii și-au căutat aliați pentru dobândirea obiectivelor lor. Un aliat natural pe care l-au găsit, care și el la rândul lui cere abolirea căsătoriei și a familiei, e MIȘCAREA FEMINISTĂ și mișcarea de eliberare a femeilor în vogă în Europa Occidentală și America de Nord în anii ’60 și ’70.

În final, „Manifestul Gay” își re-enunță obiectivele fundamentale: abolirea familiei, căsătoriei și monogamiei; eliminarea discriminării împotriva homosexualilor la locul de muncă; promovarea noțiunii că „relațiile sexuale între persoane de același sex sunt normale”; reformarea educației sexuale în școli cu scopul de a normaliza homosexualitatea; reformarea psihiatriei cu scopul de a declara homosexualitatea „o variantă normală a sexualității umane”; reducerea vârstei legale pentru întreținerea relațiilor sexuale între persoane de același sex.

SITUAȚIA ACTUALĂ

E ușor de observat că obiectivele „Manifestului Gay” din 1971 au fost atinse în mare parte și că este doar o chestiune de timp până când ele vor fi atinse în întregime acolo unde factorii mediatici, politici, publicul, oamenii de bună credință și liderii religioși vor îmbrățișa și vor continua să promoveze aceste obiective fără discernământ și fără a lua în considerare consecințele.
Pentru țările și societățile care se opun și vor continua să se opună acestor obiective fără rost și dăunătoare, mai există o speranță. Cei care citiți îndeaproape comentariile noastre săptămânale (marți și joi) știți unde și cum aceste obiective au fost atinse. În Occident nu există niciun aspect social, politic, educațional, literar, mediatic, ori chiar de natură religioasă care să nu fi fost afectat de „Manifestul Gay” din 1971. Mass media occidentală a adoptat, fără excepție, toate ideile enunțate în Manifest. Le promovează zilnic. Politicienii au făcut la fel. Legiuitorii și ei. În 1989 Danemarca a devenit primul stat din lume care a legalizat parteneriatele civile homosexuale. La scurt timp după aceea, s-a produs avalanșa bine cunoscută, nouă tuturor. În privința căsătoriilor homosexuale, gheața a fost spartă în 2002 când un tribunal din Ontario (Canada) a decretat un drept la căsătorii homosexuale. A urmat Tribunalul Suprem din Massachusetts care a spart gheața în SUA în 2003 și apoi Spania în 2004 când căsătoriile homosexuale au fost legalizate pentru prima dată într-o țară europeană. Avalanșa continuă. Parlamentul European a adoptat și el „Manifestul Gay”, fiecare rezoluție privind aspecte sociale ale Uniunii Europene, conținând paragrafe peste paragrafe care plagiază ideile „Manifestului Gay” din 1971. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut la fel. CEDO dovedește o obsesie deosebită cu drepturile homosexualilor în detrimentul drepturilor celorlalți cetățeni ai Consiliului Europei, printre acestea, aflându-se drepturile parentale, libertatea de conștiință, libertatea religioasă și libertatea cuvântului.

La nivel internațional, „Manifestul Gay” a fost încorporat în rezoluțiile adoptate de Adunarea Generală a Națiunilor Unite și în programele de asistență economică și socială, finanțate de ONU. La fel, la nivel regional, cum ar fi Curtea Americană a Drepturilor Omului.

Confuzia sexuală e și ea o realitate. Revoluția transgenderistă e în toi. Instituționalizarea revoluției sexuale continuă. Abolirea diferențelor dintre bărbați și femei și a diferențelor dintre sexe, e promovată de ideologia de gen care a devenit una din doctrinele favorite ale secularismului. Ideologia de gen e promovată de instituțiile europene, sistemele de educație europene, mass media și tribunale.

CARE ESTE SITUAȚIA ÎN ROMÂNIA?

Și în România situația începe să se clarifice și liniile încep să fie trasate tot mai clar. CALUL TROIAN CARE PROMOVEAZĂ AGENDA HOMOSEXUALĂ ÎN ROMÂNIA ESTE UNIUNEA SALVAȚI ROMÂNIA formată din tineri care probabil că nici nu s-au născut înainte de 1971 când „Manifestul Gay” a fost enunțat prima dată. Stabilirea (CA DOGMĂ DE PARTID, CUM A FĂCUT-O USR!!!) că USR se împotrivește protejării căsătoriei naturale în Constituția României, e un act extrem care dovedește lipsa de discernământ și o imitație slugarnică, dar ieftină, a obiectivelor „Manifestului Gay” din 1971. USR și alți politicieni români care încă sunt indeciși cu privire la Articolul 48 din Constituție, ar trebui să se familiarizeze nu doar cu conținutul Manifestului dar mai ales cu ce s-a petrecut în Europa din 1971 încoace în materie de sexualitate și familie. Căsătoria și familia sunt disprețuite iar monogamia este denigrată. Doar pentru că ele ofensează homosexualii… Acești politicieni ar trebui să învețe din lecția lui Angela Merkel, lașul Cancelar al Germaniei care și-a sacrificat convingerile religioase și personale pentru un câștig politic. Fiică de pastor luteran, până luna trecută, Angela Merkel a fost consistentă în opoziția ei față de căsătoriile homosexuale, afirmând, public, totdeauna când a avut ocazia, despre căsătoriile homosexuale că acestea VATĂMĂ COPIII. Am afirmat și noi același lucru, încă din 2006 încoace. Anual și periodic, am difuzat în România, materiale și studii bine documentate, privind IMPACTUL NOCIV AL CĂSĂTORIILOR HOMOSEXUALE ASUPRA COPIILOR. Ce rost are atunci să instituționalizezi instituții care DĂUNEAZĂ copiilor? Doar o societate care și-a pierdut rațiunea, poate să facă așa ceva!

În 1948 societatea globală a adoptat, în unanimitate, DECLARAȚIA UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI al cărei Articol 16 afirmă:

„Cu începere de la împlinirea vârstei legale, BĂRBATUL ȘI FEMEIA, fără nici o restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, AU DREPTUL DE A SE CĂSĂTORI ȘI DE A ÎNTEMEIA O FAMILIE. Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la ocrotire din partea societății și a Statului„.

După doar 23 de ani, în 1971, un grup minuscul de homosexuali britanici a afirmat contrariul, iar de-atunci, bătălia pentru familie și căsătorie se desfășoară sub ochii noștri. Vrem, nu vrem, suntem și noi, românii, antrenați în această bătălie.

Sperăm ca materialul de astăzi să vă fi convins și mai bine că familia nu e dușmanul nimănui ci că dimpotrivă, FAMILIA ESTE CEA CARE SE AFLĂ SUB ASEDIU și trebuie protejată de cei care gândesc la fel ca autorii „Manifestului Gay” din 1971.

SURSA:

http://www.alianta-familiilor.ro/

http://tomisthecat.ro/2017/06/02/familia-sub-asediu-emisiune-exceptionala-care-trebuie-sa-fie-neaparat-vizionata-de-toti-romanii-productie-nasul-tv/

POPORUL ROMAN CRESTIN ESTE IMPOTRIVA LEGALIZARII PACATULUI

No Responses to “MANIFESTUL GAY DIN 1971 A DETERMINAT CEA MAI GRAVĂ RĂSTURNARE A VALORILOR DIN ISTORIA OMENIRII ȘI A PRODUS MILIOANE DE VICTIME INOCENTE”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Introdu cifra corespunzătoare în caseta de mai jos : *