web analytics

TOMISTHECAT.RO – BLOG TOMIS THE CAT
TOT CE FACI PENTRU TINE, PIERE ODATĂ CU TINE… TOT CE FACI PENTRU ALȚII… RĂMÂNE!

Iun
11

AVOCAT ANA CORINA SACRIERU

A trata subiectul ca „redefinirea familiei” în condițiile în care NU familia, ci căsătoria face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.

Este adevărat că românii au voluptatea interpretărilor juridice. Ultimii ani ne-au lăsat să credem că nu există familie fără Constituție în casă și fără propriul mod susținut de a interpreta diversele ei dispoziții, funcție de momentul fierbinte al zilei.

Recenta adoptare în Camera Deputaților a proiectului de Lege privind modificarea articolului 48 alineatul 1 din Constituție în sensul copierii în actul constituțional a definiției căsătoriei deja existente de câțiva ani în Codul civil,
a provocat o nouă dezbatere juridică pe tema obiectului acestei revizuiri.

Însă, dacă urmările manipulării termenilor nu ar fi dramatice în conștiința românilor, s-ar putea desigur spune că este doar o altă dezbatere spumoasă, un nou prilej de nesfârșite interpretări juridice la care toată lumea se pricepe. Situația este însă tristă cu atât mai mult cu cât, inclusiv în mediul juridic, regăsim urmele acestei manipulări mediatice.

În ce constă manipularea?

Nu definiția familiei face obiectul acestei revizuiri, ci CĂSĂTORIA.
Potrivit art. 48 alin. 1 din Constituția în vigoare azi, căsătoria este definită prin folosirea terminologiei care trimite la consimțământul liber „între soți” iar potrivit disp. art. 259 alin. 1 Cod Civil, terminologia folosită raportat la căsătorie ca uniune liber consimțită ce stă la baza familiei este aceea de „între un bărbat și o femeie”.

FAMILIA MONOPARENTALA DUPA REVIZUIREA ARTICOLULUI 48 ALINEATUL 1 DIN CONSTITUTIA ROMANIEI

În aceste condiții, fiind vorba despre o chestiune aproape tehnică de translatare a definiției căsătoriei din Codul Civil în Constituție, inițiativa privind această modificare a primit inclusiv avizul constituțional dat de către Curtea Constituțională prin Decizia 580/20.07.2016. În considerentele acestei Decizii – obligatorii de altfel, potrivit Deciziei Plenului Curții Constituționale nr. 1/1995 – „prin înlocuirea sintagmei „între soți” cu „un bărbat și o femeie”, se realizează doar o precizare în sensul stabilirii exprese a faptului că aceasta se încheie între parteneri de sex biologic diferit, aceasta fiind, de altfel, chiar semnificația originară a textului”. Și continuă Curtea Constituțională – îndrăznim să spunem uimiți – aproape inutil pentru aceia care se indignează față de recenta adoptare în Camera Deputaților fără să fi citit în prealabil această decizie a Curții Constituționale prin care a fost avizată propunerea legislativă ce face obiectul acestei inițiative cetățenești
„în anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepțiunea sa tradițională de uniune între un bărbat și o femeie”.

Unde, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de redefinire a familiei?!?

Și atunci ne întrebăm UNDE, în obiectul revizuirii ori în considerentele Deciziei Curții Constituționale care avizează acest obiect, regăsește cineva sintagma de „redefinire a familiei”? O elementară rigoare de logică juridică exclude aprioric recursul la noțiunea de familie doar pentru că art. 48 alin.1 începe cu acest termen.

Aceasta pentru că obiectul proiectului de Lege nu este definirea familiei ci definirea constituțională a căsătoriei nici măcar în sensul unei redefiniri a ei, ci la modul cel mai simplist, de copiere a unei definiții existente deja de doi ani în Codul Civil al României.

Nu este nevoie să fii jurist să observi că teza finală a art. 48 alin 1 din Constituție, respectiv aceea care trimite la familie ca raport juridic izvorât din calitatea de părinte, nu face obiectul revizuirii. La fel cum nu fac obiectul acestei revizuiri nici dispozițiile art. 48 alin. 3 din Constituție, respectiv acelea care consacră drepturile tuturor copiilor – indiferent dacă sunt crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de orice altă rude având astfel de drepturi – ca fiind egale cu cele dintr-o familie compusă din mamă și tată și în egală măsură ocrotite. În mod similar și tot în interesul copiilor este consacrată legislativ și ocrotirea părintelui singular care crește și îngrijește copii.

Mai mult decât atât, dacă lecturăm doctrina la nivelul ei de bază, respectiv acela de comentarii la noul Cod Civil, în speță Noul Cod Civil comentat, constatăm că orice dezbatere juridică este aproape jenantă față de precizarea expresă că în România „caracterul heterosexual al căsătoriei este de ordine publică”.

De aceea afirmăm că a trata subiectul zilei sub denumirea „redefinirea familiei” în condițiile în care nu familia face obiectul proiectului de lege care va sta la baza referendumului, reprezintă un act prin care se urmărește exclusiv manipularea conștiinței cetățenilor.

Este însă a noastră, a profesioniștilor în drept, obligația să respectăm acuratețea normelor juridice, a interpretărilor constituționale dispuse prin Decizia 580/2016 a Curții Constituționale, a interpretărilor fundamentale de natură doctrinară dar și a practicii CEDO care a prevăzut în mod constant diferențele de nuanță dintre FAMILIE și CĂSĂTORIE precum și faptul că reglementarea căsătoriei, la nivel național, trebuie, pe de o parte, să urmeze tradițiile, obiceiurile și civilizația acelui stat (în fond, exact considerentul de interpretare dat de Curtea Constituțională atunci când analizează sintagma „între soți” edictată în 1991), iar pe de altă parte, să aparțină domeniului intern de reglementare în baza suveranității, a marjei de apreciere a statelor și a competenței naționale.

În încheiere, pentru a rămâne în același registru constituțional, propunem drept soluție de stingere a nesfârșitelor dezbateri – inutile raportat la caracterul simplist al copierii unei definiții – recursul la solidaritatea statuată de dispozițiile art. 4 din Constituție. În fond, pentru limpezirea juridică și socială a acestei chestiuni, tocmai solidaritatea prezenței la Referendum – expresie directă a suveranității poporului – va revela caracterul esențial al ocrotirii instituției căsătoriei în România.

SURSA:

http://avocatsacrieruana.ro/2017/05/14/manipularea-redefinirea-familiei/

http://www.monitorulvn.ro/articole/ana-corina-sacrieru-avocatura-este-un-prilej-continuu-de-a-fi-sincer-cu-tine-insu-i_2_144361.html

Iun
02

FAMILIA CRESTINA TRADITIONALA NORMALA

Trăim într-o lume în care totul este dat peste cap, tot ce am învățat de generații, tot ce știam că este frumos, sănătos, corect și normal. Se încearcă pe toate căile posibile, relativizarea și chiar anihilarea completă a valorilor morale și principiilor fundamentale creștine care ne-au ținut în viață peste secole și ne-au ajutat să rezistăm și să ne păstrăm identitatea și unitatea națională. Cu mici excepții, Europa postcreștină este cuprinsă de un întuneric spiritual de nepătruns, de materialism/raționalism/nihilism. Ateismul atacă mai mult ca niciodată și mutilează mințile oamenilor și în special ale tinerilor și adolescenților, explicația fiind „educația” oferită generos de sistemul globalist stângist neomarxist. În acest context, nu putem sta cu brațele încrucișate și trebuie să acționăm prin orice metode, prin orice instrumente și prin orice mijloace pe care le avem la dispoziție. A sta și a privi de pe margine este un gest sinucigaș, e ca și când îți tai singur creanga de sub picioare sau ca și când îți sapi singur groapa. Este un act de maximă responsabilitate și o datorie supremă pe care o avem față de Domnul, ca fiecare dintre noi care zicem că suntem creștini, SĂ PROMOVĂM VALORILE MORALE ȘI PRINCIPIILE FUNDAMENTALE CREȘTINE și prin acest blog evanghelic mă străduiesc și eu să ating acest obiectiv. Tocmai de aceea, îi invit pe toți românii să vizioneze o emisiune excepțională pe care n-au voie să o rateze. Se cuvine să-i mulțumim din toată inima, domnului Radu Moraru de la postul de televiziune „NAȘUL TV” pentru că a înțeles importanța și valoarea deosebită a familiei tradiționale și a valorilor și principiilor morale fundamentale creștine, într-un context în care aproape toate posturile de televiziune românești sunt preocupate mai mult de rating decât de cele mai serioase și importante teme care frământă societatea românească. Să urmărim împreună această emisiune excepțională realizată de Radu Moraru care i-a avut ca invitați pe domnii Mihai Gheorghiu, Cristian Ionescu și Cătălin Vasile. Vă asigur că merită să faceți un mic efort ca să vizionați această emisiune. Recomandați și trimiteți această pagină web, tuturor prietenilor dvs! Vă doresc din toată inima o vizionare plăcută!

– – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – – –

Mai
31

POPORUL ROMAN CRESTIN ESTE IMPOTRIVA LEGALIZARII PACATULUI

„Despre modificarea constituțională în ceea ce privește referirea la alcătuirea familiei, suntem în fața unei situații inedite. O acțiune de strângere a unui număr impresionant de semnături, care relevă o anumită atitudine și o anumită tendință în societate. Este societatea românească astăzi mai dispusă să revină la modelele tradiționale de funcționare a ei? Se pare că există un sprijin consistent în acest sens și noi ca oameni politici nu putem totuși să neglijăm acest lucru, în paralel cu ceea ce înseamnă nevoia asigurării libertății fiecărui individ de a-și alege modul în care își construiește viața și drumul în viață.

Deci, pentru mine ca liberal, vreau să mă înțelegeți că, fără să pot să desconsider opinia unui număr important al cetățenilor noștri, am în vedere și această necesitate de a acorda libertate fiecăruia de a-și alege calea de urmat în viață, dar, în același timp, este și o obligație politică, și una legală, și constituțională, de a consulta cetățenii și, în urma consultării prin referendum, să știm exact ce avem de făcut. Acesta va fi, dacă vreți, parcursul pe care îl vom urmări și este cel mai probabil ca în toamna acestui an să fie întrunite condițiile necesare din punct de vedere legal pentru organizarea referendumului.”

(Călin Popescu Tăriceanu – Președintele Senatului României)

SURSA:

https://www.agerpres.ro/politica/2017/05/31/alerta-anunt-interviu-cu-presedintele-senatului-calin-popescu-tariceanu-17-26-47

CITEȘTE ȘI APELUL PASTORULUI VIOREL IUGA (PREȘEDINTELE UNIUNII BISERICILOR CREȘTINE BAPTISTE ȘI AL ALIANȚEI EVANGHELICE DIN ROMÂNIA) CĂTRE POLITICIENII ROMÂNI:

http://tomisthecat.ro/2017/04/20/viorel-iuga-apel-catre-presedintele-iohannis-si-politicieni-cu-privire-la-tergiversarea-organizarii-referendumului-pentru-definirea-clara-a-familiei-si-casatoriei-in-constitutia-romaniei/

Mai
23

ROMANIA - AI NEVOIE DE DUMNEZEU

În ultimele săptămâni, am primit din partea cititorilor noștri un număr mare de comentarii privind subiectele discutate de noi în ultimele luni, în special declinul Europei, fragmentarea Uniunii Europene și islamizarea Europei. Majoritatea comentariilor au accentuat situația precară a României, tendința spre pierderea identității naționale, globalizarea și efectele ei asupra limbii, civilizației și identității latine a românilor, și ingrijorările cetățenilor țării față de indiferența factorilor politici privind remedierea acestor realități neplăcute cu care ne confruntăm și care se intensifică de la zi la zi. Comentariile cititorilor noștri sunt, fără îndoială, de actualitate și în întregime corecte. Împărtășim și noi îngrijorările lor și ale tuturor cetățenilor țării dar ne gândim și la factorii care ar putea remedia situația precară în care ne aflăm la acest început de Mileniu III. Nu ne este indiferent dacă de-acum într-o mie de ani se va mai vorbi românește pe planetă, ori, o spunem cu îngrijorare, într-o sută de ani. O sută, pentru că, după datele statistice publicate de ONU cu câțiva ani în urmă, privind viitorul demografic al țărilor lumii, e foarte posibil ca în 2080 ceasul biologic al României să înceteze să mai bată. Într-adevăr, cea mai acută problemă cu care se confruntă România la ora actuală este cea demografică – declinul ei demografic fără precedent. După Primul Război Mondial ne-am revenit. La fel, după al Doilea Război Mondial, când sute de mii de tineri bărbați români în floarea vârstei au murit onorabil pentru a întregi țara. Dar după măcelul continuu care ni-l săvârșim noi înșine prin avort, șansele de a ne mai reveni demografic devin tot mai mici, mai ales, având în vedere că uciderea copiilor nu are în vedere un scop nobil. Singura speranță este ca românii să înceteze să-și mai avorteze copiii și să îmbrățișeze o cultură a vieții.

România și Japonia – aceeași dilemă

Toți am citit cu oroare zilele trecute vestea că în anul 2016 mai mulți copii români s-au născut în afara României decât înlăuntrul granițelor. Cine ar fi putut anticipa acest dezastru demografic? De la naștere, acești copii sau majoritatea dintre ei, au cetățenie dublă, ceea ce înseamnă că vor locui permanent în alte țări decât cea de origine. România îmbătrânește și tot mai puțini copii se nasc înlăuntrul granițelor ei. Începem să ne asemănăm tot mai mult Japoniei, gigantul Orientului care e pe o pantă demografică ireversibilă și ale cărei virilitate și vitalitate biologică și economică sunt și ele, în consecință, în declin ireversibil. Conform unor date statistice publicate în Japan Times la începutul lunii, la 1 aprilie 2017 Japonia avea doar 15,7 milioane de copii sub vârsta de 14 ani, cu 170000 mai puțin ca în 2016. Japonia a început să documenteze raportul între grupele de vârstă în 1950, iar numărul copiilor japonezi a continuat să scadă în fiecare an, consecutiv, în ultimii 36 de ani. Procentul copiilor sub 14 ani în Japonia a ajuns la 12,4% din întreaga populație, cel mai mic procent din ultimii 43 de ani. În 1997, pentru prima dată în istoria Japoniei, numărul persoanelor de peste 65 de ani a întrecut numărul persoanelor de până la 14 ani, iar numărul celor dintâi continuă să crească de la an la an în detrimentul numărului copiilor sub 14 ani. Se anticipează că până în 2053 populația Japoniei va scădea sub 100 de milioane, iar până în 2065 va ajunge la 88 de milioane.

Împărtășește România aceeași soartă cu a Japoniei? Ori cu a Germaniei, unde doar 13,2% din populația țării e sub 14 ani? E greu de spus, dar tendințele actuale tind să ne convingă că și noi, românii, ne îndreptăm în aceeași direcție. Pentru că un lucru e clar: experiența umană denotă că țările lumii nu se golesc de locuitori. Locuitorii lor se înlocuiesc și civilizațiile se succed unele pe altele. Când o națiune își pierde vitalitatea biologică ori dorința de a se perpetua biologic, dispariția acelei națiuni e practic inevitabilă.

Ideologii și practici destructive

Din nefericire, trăim într-o epocă și într-un continent în care tot felul de ideologii anti-umane și anti-viață se proliferează de la zi la zi și se extind în mințile oamenilor extrem de rapid. Europa veacului trecut a dat naștere acestor ideologii toxice care de atunci au făcut înconjurul pământului și sunt promovate de europeni și, într-o oarecare măsură, de America de Nord, în special Canada. Avortul, eutanasia, suicidul, infanticidul, disprețul față de femeile ori familiile care nasc mulți copii, ideologia modificărilor climaterice, suprapopularea planetei, controlul populației, noțiunea că sunt prea multe guri de hrănit și că ceva trebuie făcut – toate aceste ideologii fac ravagii în mințile occidentalilor și efectele lor se văd sub ochii noștri. Zilnic.

Cu câțiva ani în urmă, presa britanică îl atacase pe Beckham, vedeta fotbalului britanic, pentru că el și soția lui au adus pe lume mulți copii. Mințile intoxicate ale intelectualilor și academicienilor occidentali propun măsuri absurde pentru a preveni procrearea umana. Demarată în Australia cu ani în urmă de un profesor universitar din Perth, noțiunea că „fiecare familie nu poate avea mai mult de un singur copil” a devenit la modă în cercurile intelectuale europene. Și tot el și-a modificat teoria recent, afirmând că fiecare familie care vrea mai mult de un copil ar trebui să plătească o taxă specială, pe care el o numește „carbon tax”, adică taxa pentru bioxidul de carbon pe care al doilea copil l-ar cauza pe timpul vieții lui, contribuind astfel, zice profesorul, la distrugerea mediului. După cum se vede, acești „gânditori” caută să impună statului să ia măsuri coercitive pentru prevenirea înmulțirii ființelor umane.

Din nefericire, România e captivă acestor ideologii care străbat continentul nostru de la apus la răsărit și de la miazănoapte la miazăzi. E imposibil să nu ne afecteze, în ciuda atașamentului deosebit al românilor față de tradiție, creștinism, și învățăturile creștine. Și atunci CE-I DE FĂCUT? PROPUNEM CÂTEVA REMEDII:

Familia, familia, familia!!!

Primul și cel mai important remediu pentru rectificarea tuturor problemelor fundamentale cu care se confruntă România (și Europa, adăugăm noi), e familia naturală. Totul începe de la familie și căsătorie. Acestea sunt, de fapt, cuvintele și noțiunea de bază cu care Aristotel își începe eminenta lui carte „Politica”. Familia, formată din atașamentul natural între bărbat și femeie, constituie elementul natural și fundamental pe care întreaga societate e clădită, fie social, economic ori politic. Învățăm multe din „Politica” lui Aristotel privind familia și căsătoria. Printre altele, învățăm că anumite insule și grupuri grecești din vremea lui ori dinaintea lui, au fost depopulate ori au dispărut, tocmai pentru că oamenii au încetat să mai facă copii. Satele au îmbătrânit, pământul a încetat să mai fie cultivat, satele s-au transformat în ruine și au fost ocupate de alte grupuri umane cu o vitalitate biologică și natalitate mai ridicate. Și tot Aristotel, și pe lângă el, Herodot, descriu declinul demografic al Egiptului antic care încetul cu încetul a dus la prăbușirea lui. Herodot, de exemplu, descrie în „Istoria” lui că cu câteva sute de ani înainte de cucerirea Egiptului de europenii mediteraneeni, vitalitatea biologică a egiptenilor a slăbit, multe așezăminte egiptene din Egipt au dispărut și străinii au început să se așeze în țara lor. A fost o epocă a prosperității economice pentru egipteni, o epocă a hedonismului în care familia a intrat în declin, natalitatea a scăzut, egiptenii au abolit pedeapsa cu moartea și au început să disprețuiască serviciul militar. Au apelat la mercenari să le poarte războaiele, și asta explică numărul mare de așezăminte din Egipul antic cu nume grecești. Pe lângă greci, Egiptul a început să fie locuit de evrei, migranți din Nubia, persani și triburi din Peninsula Arabiei.

Familia, familia și familia! Acesta e remediul principal al problemelor cu care ne confruntăm ca țară și civilizație în zilele acestea haotice în care trăim, caracterizate de migrația musulmană masivă din Europa și dezorientarea politică a liderilor unionali. România are nevoie de o cultură a vieții, o cultură a virtuții, o reînnoire a valorilor și a dedicației noastre față de valorile tradiționale și creștine. O reevaluare înspre pozitiv a dedicației noastre față de creștinism și viața de familie și căsnicie. România și neamul românesc s-au născut în familie, în căsătoria creștină, și fără ele nu există și nu va exista Românie ori neam românesc.

Statul român are obligații imediate în acest sens. Articolul 16 din „Declarația Universală a Drepturilor Omului” consfințește rolul extrem de important al familiei în societate ca factor esențial al civilizației și progresului social, politic și economic. El afirmă că începând cu vârsta majoratului, bărbatul și femeia au dreptul să se căsătorească, să formeze o familie, și că familia e unitatea naturală și fundamentală a societății și că are dreptul la protecție și sprijin din partea societății. Statul român pare în întregime indiferent față de familia română. Ideologii lui, împreună cu Domnul Președinte și consilierii lui, refuză să confrunte problema cea mai acută cu care se confruntă România zilelor noastre: declinul familiei, declinul natalității, problema avortului, necesitatea protejării căsătoriei naturale. Ei preferă să-și alinieze vederile și practicile politice cu ale ideologilor vasali Uniunii Europene care promovează o doctrină a morții și autodistrugerii. Și asta nu se vede mai concret ca în tergiversările și indiferența dovedită de Parlament față de proiectul constituțional de protejare a căsătoriei naturale în Articolul 48 din Constituția României. Mai mult chiar, în protestul și mesajele pro-viață ale celor peste 100 de mii de cetățeni ai țării care au descins în străzile României pe 25 martie 2017, cerând autorităților să promoveze o cultură a vieții în România, una care să ne asigure supraviețuirea biologică. Comentariile sarcastice ale unor parlamentari, lideri de partide politice ori consilieri ai Domnului Președinte, privind cultura vieții și mișcarea pro-familie din România, ne dau de gândit și întărește suspiciunea noastră că ei nu sunt de partea noastră ci de partea forțelor destructive care promovează moartea și destrămarea familiei.

Să învățăm și de la alții!

Să nu ne socotim singuri înțelepți! E important ca România și statul să învețe și din experiențele altor țări care nu doresc să piară ori să fie înghițite de monstrul globalizării. Avortul pierde teren în Statele Unite. Motivul principal sunt cele peste o mie de clinici de prevenire a avortului care există în Statele Unite. Toate finanțate din fonduri private, nu din fonduri de stat. Centrele de avort sunt finanțate din fonduri publice (ori au fost până acum o lună sau cam așa ceva, când Administrația Trump a sistat fondurile publice pentru clinicile de avort) ori de companiile gigantice ale Occidentului și de multimiliardarii de tipul lui Bill și Melinda Gates. Dar creștinii americani au contracarat cu măsuri reciproce. La ora actuală, în America sunt mai puțin de 1000 de clinici de avort, dar peste 1000 de clinici care caută să prevină avortul. Numite „crisis pregnancy centers”, aceste centre consiliază tinerele fete însărcinate care se gândesc să-și avorteze copiii nenăscuți. Și în România există astfel de clinici pro-vita, dar puține, din motive financiare. Ar fi de dorit ca statul român să aloce fonduri masive pentru consilierea tinerelor care văd sarcina ca o problemă și avortul ca mijloc de eliminare a problemei. În plus, românii trebuie să dezvolte o cultură a adopțiilor copiilor care scapă de avort. Sunt copiii noștri, ai tuturor. Este datoria noastră creștină să asigurăm că ei văd lumina lumii și cresc într-o familie normală. De asemenea, e nevoie de mult mai multe centre pentru creșterea copiilor abandonați ori fără părinți. Așezământul de la Valea Plopului e un început și un exemplu bun, dar el ar trebui multiplicat în cât mai multe județe din România. Notăm că astfel de centre există și la Arad, Beiuș, Oradea, și în alte părți ale României, dar aceste centre pot acomoda un număr mic de copii în comparație cu numărul mare de copii care au nevoie de o viață de familie autentică. Aceste centre sunt finanțate din fonduri private. E datoria statului să finanțeze aceste centre și multe altele ca ele.

Tot din experiența altor țări învățăm că statul și organizațiile neguvernamentale creștine pot forma parteneriate avantajoase în promovarea unei culturi pro-familie și pro-viață. Președintele Bush, de exemplu, a lansat un proiect de parteneriat prin care statul federal a finanțat programe speciale ale Bisericilor pentru ajutorarea femeilor în criză ori a centrelor care cresc copii abandonați ori fără părinți. Majoritatea celor care lucrează în aceste centre sunt voluntari creștini și de aici statul are doar de câștigat. Cum scriam mai sus, și în România sunt astfel de centre (Arad, Beiuș, Oradea) dar finanțate de organizații creștine din străinătate.

Copiii, copiii, copiii!!!

Pe lângă familie și căsătorie, nici România, nici neamul românesc, nu pot dăinui fără copii. Copiii, copiii, copiii! Trebuie aduși pe lume și prețuiți. Trebuie educați într-un spirit al unei culturi pentru viață. Al respectului pentru dreptul la viață al fiecărei ființe umane, din momentul concepției până la moartea naturală. Al respectului reciproc ca ființe umane cu o doză egală de demnitate umană, ca ființe create după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. O educație care revine părinților ca o responsabilitate și, în același timp, drept fundamental. Drepturile parentale trebuie și ele respectate și promovate. Statul secular e în competiție cu părinții, privind copiii. Statul îi dorește cu gelozie să-i creeze ori să-i reconfigureze după chipul și asemănarea lui, nu după chipul și asemănarea părinților lor. Statul secular își are agenda lui, valorile lui și prioritățile lui, care în marea lor majoritate sunt în conflict cu ale părinților. Statul ne spune că are obligația să formeze cetățeni responsabili cu un comportament democratic care să asigure supraviețuirea democrației. Inculcarea valorile seculare și cetățenești, ne spune statul, e un obiectiv imperios pentru atingerea acestui deziderat.

Părinți, nu lăsați statul să vă confiște copiii! Opuneți-vă statului și încercărilor lui de a vă transforma copiii în adulți care disprețuiesc valorile tradiționale. Educați-vă copiii într-un spirit creștin! Învățați-i moralitatea! Datoria noastră este să le creăm un spațiu adecvat pentru creșterea lor morală și spirituală.
Să nu uităm că banii, oricâți ar fi ei, nu vor putea rezolva problemele cu care se confruntă România ori să-i asigure supraviețuirea. Doar o cultură a vieții și a familiei o pot face.

Camera Deputaților și Articolul 48 din Constituția României

MARȚI 9 MAI 2017, Camera Deputaților A APROBAT, cu un vot de 232 la 22, amendamentul constituțional inițiat de cetățeni pentru definirea căsătoriei naturale în Constituție. Ne exprimăm aprecierea pentru cei 232 de deputați care au votat pentru, dar și dezamăgirea profundă față de cei 22 de deputați care au votat împotrivă. Lista voturilor o aflați aici. Lecturarea listei lasă câteva impresii. Lidera interimară a PNL, Raluca Turcan, S-A ABȚINUT DE LA VOT!!! Spunem, cu regret, că e vremea ca doamna Raluca Turcan să se retragă din politică. S-a abținut de la cel mai important vot posibil din cariera ei ca politician. Am apreciat și am menționat deseori pozițiile ei pro-familie, dar în conjunctura când trebuia să dea dovadă de tenacitate, a eșuat. La fel, VOTURILE NEGATIVE DATE DE USR NE ÎNGRIJOREAZĂ. Am avut suspiciuni anterioare care acum au fost confirmate: USR NU ESTE UN PARTID TRADIȚIONAL, PRO-FAMILIE SAU PRO-VIAȚĂ! E un partid de inspirație occidentală a stângii europene globalizante. Nu dorim să fim prea critici și ne exprimăm totuși aprecierea față de membrii USR care au votat PENTRU amendament. Cu toate acestea, marea dezamăgire a fost absența de la vot a domnului Nicușor Dan. Cu ani în urmă, dânsul a candidat la Primăria Bucureștiului. Unii din cititorii noștri ne-au cerut atunci să-l recomandăm la vot. NU AM FĂCUT-O! Pe bună dreptate, pentru că am fost informați că DOMNUL NICUȘOR DAN ERA PENTRU PARTENERIATELE CIVILE! Absența lui de la cel mai important vot al carierei sale politice ne dă de gândit și ne confirmă suspiciunea că DOMNUL NICUȘOR DAN NU DEȚINE POZIȚII PRO-FAMILIE SAU PRO-VIAȚĂ.

SURSA:

http://www.alianta-familiilor.ro/

Mai
12

FAMILIE MONOPARENTALA ALCATUITA DIN MAMA SI FIICA

Organizații și persoane ostile inițiativei cetățenești de revizuire a articolului privind Familia din Constituția României au exprimat temeri și critici cu privire la faptul că familiile monoparentale sau alte tipuri de familie nu ar fi ocrotite și recunoscute prin noua formă a articolului 48 din Constituție. Aceste critici sunt complet nefondate.

În cadrul noțiunii de familie există categorii diferite, cu structuri diferite, componență diferită și aflate în situații juridice diferite. Toate sunt, în egală măsură, recunoscute și ocrotite fără discriminare, ele având la bază același model: cel al familiei nucleare, monogame, formate prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie, având în centrul său asigurarea și reprezentarea cu prioritate a drepturilor copilului.

Constituția consacră, prin articolul 48 alineatul 1, prima teză, că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre soți (iar în formă revizuită, între un bărbat și o femeie), iar în teza a treia, ce nu va fi atinsă de revizuire, că familia se întemeiază pe raportul juridic (drepturile și obligațiile) izvorât din calitatea de părinte. De asemenea, alin. 3 al aceluiași art. 48 din Constituție, „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie”, rămâne neschimbat.

Ca urmare, statul va continua să acorde aceeași ocrotire și aceleași drepturi copiilor crescuți de un singur părinte, de doi părinți necăsătoriți sau de oricare rudă care are acest drept (bunici, etc.) ca și celor crescuți de ambii părinți căsătoriți și să recunoască relațiile dintre aceștia ca relații de familie, așa cum o face și în prezent prin Constituție și prin legislația în vigoare.

Revizuirea Constituției clarifică definiția căsătoriei, fără a anula vreun drept existent

Modificarea propusă a fi introdusă în textul Constituției în urma inițiativei cetățenilor reprezentați prin Coaliția pentru Familie, privește exclusiv definiția căsătoriei, restul articolului fiind păstrat neschimbat. Cu alte cuvinte, urmează a fi consacrat în textul Constituțional că soții pot fi doar doi și doar de sexe biologice diferite. De notat că nu este vorba despre o normă constituțională nouă, ci de o clarificare a normei existente, în care se face vorbire simplu despre „soți”, termenul fiind explicitat în Codul Civil. Clarificarea este necesară în această perioadă în care mai multe țări au decis că termenul „soți” poate avea și un alt înțeles decât cel consacrat. Faptul că reprezentanții „minorităților sexuale” au solicitat în mai multe rânduri recunoașterea statutului de „familie” al cuplurilor unisex și legalizarea „căsătoriei” între persoane de același sex în România, demonstrează clar necesitatea demersului nostru, prin care poporul urmează să își exprime voința suverană (conform art. 2 din Constituția României) în legătură cu una din instituțiile fundamentale ale societății.
Astfel, noua formă a alin. 1 al art. 48 urmează a fi „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între UN BĂRBAT şi O FEMEIE, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.” Evident, toate celelalte condiții obligatorii la încheierea căsătoriei, stipulate în Codul Civil, rămân valide. Din această perspectivă, niciunul dintre drepturile constituționale deja existente nu va fi anulat și nici nu vor fi create drepturi noi. În plus, alineatul 3 al aceluiași articol 48 din Constituție, „Copiii din afara căsătoriei sunt egali în faţa legii cu cei din căsătorie” rămâne neschimbat.

Ca urmare, statul va continua să acorde aceeași ocrotire și aceleași drepturi copiilor crescuți de un singur părinte sau de ambii părinți necăsătoriți ca și celor crescuți de ambii părinți, așa cum o face și în prezent, conform legislației în vigoare.

Familia monoparentală și cea extinsă sunt recunoscute și ocrotite de legislația românească

Pentru o mai bună înțelegere sunt necesare câteva precizări referitoare la formele de familie existente în România, din punct de vedere sociologic și juridic [1]

Familia definită prin Constituție – este familia nucleară, monogamă, completă, formată din soț, soție și eventualii lor copii. Este modelul, tipul de familie care asigură mediul optim pentru nașterea, creșterea și dezvoltarea personală armonioasă a copiilor. Relațiile din această familie sunt: de căsătorie (între soți), de filiație (părinți-copii) și de consangvinitate (între frați).

Familia monoparentală, formată dintr-un singur părinte și copiii pe care acesta îi crește, este numită și familia incompletă, lipsind unul dintre părinți prin deces, prin divorț, prin abandonul familiei sau prin decizia personală a părintelui prezent de a-și crește singur copiii. Relațiile în acest tip de familie sunt de filiație și de consangvinitate. Familia monoparentală are ca model de referință familia monogamă completă, din care provine de multe ori, prin divorț, abandon sau deces – sau în care se transformă, prin căsătoria părinților. În interesul copiilor, statul ocrotește copilul și pe părintele care îl crește și le acordă acestora drepturi nediscriminatorii față de cei din familii complete. Și chiar mai mult: de exemplu, prin pensia de urmaș, suplinește contribuția financiară a părintelui decedat etc.
Cuplul în concubinaj (uniunea consensuală), cu copii, este de fapt format dintr-o familie monoparentală și un partener al părintelui care are copiii în întreținere, partener care poate fi sau nu și părinte al copiilor. Statul ocrotește, ca și în cazul familiei monoparentale, copilul și pe părintele care îl crește. Spre deosebire de familia nucleară, cuplul în concubinaj are mai puțină stabilitate, mai ales dacă unul dintre parteneri nu este și părinte al copiilor.

Familia extinsă sau lărgită, sau, după caz, substitutivă, are în centrul ei familia nucleară, care se completează cu rude prin filiație (bunici, nepoți), prin consangvinitate (unchi, mătuși, veri), prin căsătorie (soți și soții ai/ale rudelor consangvine) sau prin relație de afin (naș). Existența familiei extinse nu presupune menajul în comun și nici obligații pentru creșterea sau îngrijirea rudelor de gradele 3 și 4. Doar în anumite împrejurări, de exemplu în cazul decesului ambilor părinți ai unui copil sau în cazul moștenirilor, apar drepturi juridice ale membrilor familiei extinse.

În concluzie, în România, toate „celelalte variante de familie” sunt de fapt derivații ale modelului familiei nucleare, monogame, formate prin căsătoria dintre UN BĂRBAT și O FEMEIE, având în centrul său asigurarea și reprezentarea cu prioritate a drepturilor copilului. Familia monoparentală și celelalte tipuri de familie beneficiază de ocrotire în prezent, iar acest lucru nu se va schimba în niciun fel prin revizuirea propusă a art. 48(1) din Constituție.
Nu negăm realitatea faptului că există familii care se destramă, dar, din perspectivă legală, trebuie să căutăm modelul ideal pentru societate, pentru că prin astfel de modele operează legea. De aceea, Statul are interesul direct și indiscutabil să ocrotească și să întărească acel model de familie care asigură copiilor cadrul optim pentru nașterea, creșterea și dezvoltarea lor personală, iar națiunii continuitatea demografică, socială și economică, a identității culturale și spirituale, și totodată corespunde moralei dominante în societate.

Măsuri propuse de „Coaliția pentru Familie” în sprijinul familiilor monoparentale

Proporția familiilor monoparentale în România este în acest moment de 10-12%. Cauzele principale sunt divorțul, separarea părinților sau existența copiilor născuți în afara căsătoriei. Principalul „generator” de familii monoparentale rămâne, însă, divorțul. Conform datelor INS, rata divorțialității (divorțuri/1000 locuitori) avea în 2015 aceeași valoare ca în 1990 (respectiv 1,42), după un maxim în 1998 (1,75) și un minim în 2014 (1,22).
Așadar, din acest punct de vedere, nu ar fi motive pentru a reevalua legislativ familia monoparentală.

Problemele familiilor monoparentale nu sunt deci discriminările legislative, ci disfuncționalitatea lor: capacitatea economică este redusă, modelul socializator este deficitar, nivelul cultural este mai scăzut; la nivelul copilului se manifestă carențe educative, insucces școlar, dezechilibre afective. Recomandările sociologilor pentru politicile sociale sunt orientate către prevenția fenomenului: educarea viitoarelor mame pentru a nu avea copii în afara căsătoriei, susținerea cuplului matrimonial pentru evitarea divorțului [2].

Cunoscând aceste realități, Coaliția pentru Familie vine în sprijinul familiilor monoparentale prin programul său „50 de propuneri de măsuri pentru Politici publice privind Familia”. Acesta propune factorilor de decizie un set de măsuri pentru prevenirea divorțului, a abandonului familial, pentru încurajarea căsătoriei, pentru accesul tinerilor la locuințe și servicii specifice etc. Propunerile sunt în conformitate cu obiectivele asumate de Coaliția pentru Familie, „DEFINIRE – ÎNCURAJARE – SPRIJINIRE – PROTECȚIE” A FAMILIEI, astfel cum ele sunt explicate pe website-ul www.coalitiapentrufamilie.ro .
Nu am remarcat aceeași preocupare față de bunăstarea familiilor la organizațiile care critică inițiativele noastre, acestea urmărind doar stoparea revizuirii articolului din Constituție pentru a-și impune ulterior propria ideologie, respectiv legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex și acordarea acestor cupluri de drepturi și beneficii egale familiilor. Din această perspectivă, dezavuăm ferm folosirea fără scrupule de către aceste organizații a situației problematice a unor familii din România, precum cele monoparentale.
________________
[1] Alături de Constituție, tipurile de familie sunt enumerate în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, art. 4, precum și în alte legi (Legea nr. 277/2010 etc.)

[2] http://www.fundatia.ro/sites/default/files/Studiu%20familii%20monoparentale.pdf

SURSA:

http://coalitiapentrufamilie.ro/2017/03/13/familia-monoparentala-este-si-va-fi-recunoscuta-si-ocrotita-si-dupa-referendumul-de-revizuire-constitutiei/